Deși a trecut aproape jumătate de an de la înregistrarea discuției cu Michał Łapaj, clăparul de la Riverside, interviul rămâne la fel de viu și actual. Polonezii au scos un disc nou, iar busola muzicii progresive a suferit o nouă actualizare de software. Riverside chestionează acest prezent în care inteligența artificială ne-a invadat intimitatea. Ei spun că aceasta încearcă doar să ne vândă lucruri prin reclame on point și cât mai aproape de nevoile fiecăruia dintre noi. Am vorbit cu Michał despre ce înseamnă un album solo, dar și despre revenirea la turnee, care le-au lipsit atât de mult muzicienilor din întreaga lume. Electro versus prog, muzică de film versus armonii.
Andrei Zbîrnea: Cum ai descrie scena progresivă de după pandemia de coronavirus? Polonia și Europa.
Michał Łapaj: Nu văd diferențe în prog înainte și după pandemie. Nu sunt sigur de asta nici măcar în evoluția muzicii la modul general. Din punctul meu de vedere, există multe trupe și multe proiecte care au apărut și care devin vizibile și datorită pandemiei. Eu am avut mai mult timp și am produs un disc solo (Are You There, lansat în 2021, n.r.). Pandemia ne-a blocat turneele și toată lumea a mers în studio să înregistreze piese noi.
Electro, prog și soundtrackuri
AZ: Reușești să ții pasul cu toate lansările care te interesează? Mie îmi e destul de greu.
MŁ: Și mie îmi e greu, mai ales că, pe lângă progresiv, ascult și multă muzică electronică. Parcurg și multă muzică de film, soundtrackuri. Nu sunt imersat în prog, tocmai de aceea pot să scriu multă muzică progresivă. Pentru că variez paleta audițiilor cu mult electro și cu soundtrackuri. Sunt mare iubitor al armoniilor și al sunetelor spațiale (space sound, în original). Aceste două componente sunt dificil de identificat în rockul progresiv.
AZ: Menționai la început de albumul tău solo, Are You There. Te-au ajutat să-l pui în evidență Mick Moss de la Antimatter și Bela Komoszyńska,o voce extraordinară din Polonia, pe care am descoperit-o cu această ocazie. E un proiect cu totul aparte. Diferit de ceea ce faci la Riverside, diferit de Antimatter, dar și de Lunatic Soul, proiectul colegului tău Mariusz Duda. Care au fost pașii în realizarea acestui disc? Îl simți ca pe un proiect cinematic?
MŁ: Am pus în el tot ceea ce iubesc în muzică. Spațiul, armoniile, atmosfera. Am folosit multe sintetizatoare, de aici pregnanța factorului electro. Îmi place soundul hard rock, e și mult post-rock în interiorul discului. Astea au fost o parte dintre ecourile la Are You There. Desigur și dimensiunea de soundtrack și, de aici, întrebările dacă e coloana sonoră a vreunui film. Are și elemente prog, nu pot să neg.
Stranger Things, Twin Peaks, ceva dark
MŁ: Pe Bela Komoszyńska am auzit-o prima dată la un festival în Polonia, alături de formația ei, Sorry Boys. Am văzut-o acum mai bine de zece ani și m-a impresionat profund vocea ei. Sunt încă un mare fan al primului album scos de Sorry Boys (Hard Working Classes – 2010, n.r.). Mergeam de fiecare dată când aveau spectacol în Varșovia. Ne cunoaștem foarte bine, iar când am compus melodia Shelter,a fost prima voce pe care am vrut s-o includ în proiect.
Apoi este Mick Moss, acest tip fantastic. Am participat la un spectacol al lui la Varșovia, un show acustic. Soția mea iubește muzica trupei Antimatter. Ea a insistat să vedem concertul, deși eu nu voiam să ajung la un show acustic. Mă gândeam că m-aș plictisi. Soția a fost sigură că o să-mi placă. Mi-a plăcut foarte mult vocea lui Moss atunci. Am văzut spectacolul, ne-a plăcut concertul și am mers acasă. Câțiva ani mai târziu, ne-am reîntâlnit în Brazilia. Eram parte a aceluiași festival – Riverside și Antimatter. Acolo am început să vorbim și să găsim elemente comune în abordările noastre muzicale.
Eu și Mick avem același simț al umorului, ne-am împrietenit ușor. După ce-am început să scriu Shattered Memories, voiam să iau legătura cu Moss. Cântam piesa și vocea lui se potrivea cel mai bine în capul meu. Dar nu știam cum să abordez problema. Am făcut publică informația, în social-media, că pregătesc un album nou. Iar unul dintre primele mailuri a venit chiar de la Mick Moss. M-a întrebat dacă e nevoie de el pentru vocea pieselor de pe albumul meu solo. Am acceptat imediat.
AZ: Dacă ai putea folosi muzica de pe album pentru o coloană sonoră, care ar fi prima ta opțiune? Din trecut, din prezent, nu există limitări. Chiar și pentru un serial.
MŁ: Nu am nicio idee, însă ar putea să fie Stranger Things…
AZ: Sau Twin Peaks?
MŁ: Ar putea fi și Twin Peaks. Oricum ceva dark, la fel ca atmosfera de pe acest disc.
AZ: Cum e să te reobișnuiești cu turneele, după o pauza lungă datorată pandemiei de coronavirus?
MŁ: Îmi place. Muzica live îmi dă o grămadă de energie. Vreau să văd cât mai mulți oameni, oameni care se bucură de muzica Riverside. Când oamenii din public mă văd pe mine fericit, devin și ei fericiți. Merge în ambele direcții. Se aplică și unui public mai restrâns, dar și mulțimilor mari de oameni, care vin să ne vadă în Polonia. E același nivel de energie.
Public de 400.000 de oameni la Woodstock Polonia
AZ: Care e cel mai mare festival la care ați participat ca trupă?
MŁ: Acum 10 ani, am participat la Woodstock Festival Polonia. Am avut în fața noastră peste 400.000 de oameni. Cred că era 2011. Acum, festivalul se numește Pol’and’Rock. Au schimbat numele din motive legale. Au fost aproape 500.000 de oameni, jumătate de milion. E, clar, cel mai numeros public în fața căruia am cântat.
AZ: Întorcându-ne la materialul tău din 2021, Are You There, nu pot să nu observ că înseamnă cu totul altceva un disc solo decât unul realizat de o trupă. Ești „coordonatorul de joc” al întregului proces, asta dacă-mi permiți comparația cu fotbalul. Cum a fost pentru tine postura de creier al întregului desfășurător?
MŁ: Proaspăt cred că e cel mai potrivit cuvânt pentru materialul meu discografic. M-am ocupat de toate aspectele ce țin de album, mai puțin de tobe și de voce. Am avut în grijă sintetizatoarele, am fost producătorul, am fost responsabil de mixaj. Nu a fost nicio chitară pe album. A fost alegerea mea să nu avem părți de chitară pe Are You There. Am avut în minte niște nume, însă m-am oprit. Unul era orientat spre blues, altul spre metal. Voiam ceva la jumătatea distanței din punctul de vedere al chitarei, însă din poziția de clăpar am luat această decizie. E o colaborare foarte interesantă între tobe și clape, fără imixtiunea chitarei.
AZ: Emerson Lake & Palmer nu au folosit acest instrument, The Doors nu aveau chitarist. E ca și cum ai evita un clișeu potrivit căruia fiecare trupă rock are un chitarist solo.
Revenind la discul tău din 2021, putem spune, fără echivoc, că e mai degrabă orientat spre instrumental și mai puțin către voce. Te gândești la o continuare în care să pui mai mult în evidență vocea?
MŁ: Lucrurile sunt împărțite, iar publicul nu e obișnuit să aibă o primă parte axată pe voce și o a doua pe instrumental. Ca elemente ale aceluiași produs. Nu am intenționat această finalitate, însă mi-a plăcut modul în care s-a așezat muzica. O chestie paradoxală: melodia Unspoken, de la care te aștepți să fie instrumentală, conține părți de voce. Și e chiar vocea mea șoptită. Nu am pus informația în credits, nu apare pe nicio rețea de stream.
AZ: E un soi de breaking news…
MŁ: OMG! (râde, n.r.)
AZ: Cine e prima persoană care a ascultat acest album, de la primele acorduri până la forma de masterizare. Cine e pacientul zero? Soția ta, sau Mariusz Duda?
MŁ: Soția mea. Cu ea mă consult cel mai mult în materie de versuri. Ea s-a ocupat de versuri, chiar dacă la început am zis că le voi scrie eu. Nu am vrut să am un album solo în care toboșarul își scrie părțile lui, basistul la fel. Pentru că ăla nu mai e un album solo. Revenind la versuri, nu am fost mulțumit de ceea ce scrisesem. Soția a preluat de acolo, pentru că petrecem foarte mult timp povestind și vorbind unul cu celălalt despre sentimente și alte cele.
De aceea, cred că versurile conțin și o parte din mine. Partenera mea a scris textele direct în engleză, nu a folosit limba polonă. Engleza e mai bună pentru partea de ascultare. E o limbă universală, toată lumea o poate înțelege. Sunetul ei e mai ușor de pătruns. Mai ales în cazul muzicii. În polonă sunt foarte multe consoane. (Michał silabisește câteva cuvinte în limba natală, n.r.)
La fel de heavy ca Anno Domini High Definition
AZ: Ce obiceiuri ai atunci când te afli în turnee?
MŁ: Petrecem mult timp împreună ca trupă, însă uneori urmăresc seriale, alteori mă relaxez cu jocuri. Câteodată înregistrez muzică pe calculator. Am toată aparatura cu mine. Mă ocup de orchestrații și de multe alte lucruri. Înregistrez și pentru un nou proiect solo. Pe lângă toate astea, testez și niște instrumente muzicale pentru o companie din Polonia. Ei produc tot felul de echipamente pentru muzică electronică (grooveboxes, n.r.). Din păcate, nu am foarte mult timp pentru a le testa. Am primit unele grooveboxes acum 6 luni[1] și încă nu am reușit să mă ocup temeinic de ele. În turneele Riverside fac și astfel de lucruri, pe care acasă nu reușesc. Am doi copii mici în Polonia… Înțelegi ce vreau să zic.
AZ: Spune-ne ceva despre noul album Riverside, care va apărea în ianuarie 2023[2].
MŁ: Va fi loud. La fel de heavy ca Anno Domini High Definition (2009).
AZ: Mi-ar plăcea să văd Riverside în concert la București și cu noul album, însă și pe Michał Łapaj concertând cu materialul solo.
MŁ: Acum un an de zile am avut primul concert solo la același festival la care erau invitați și Riverside. Vineri am concertat cu trupa, sâmbătă a fost o zi metal, iar duminica a fost rezervată chestiilor electronice. Nu am acceptat din prima, deoarece consideram materialul mai potrivit pentru studio.
Organizatorii au vrut să replic stream-ul pe care îl avusesem în pandemie. Acolo a fost clar improvizație și au vrut să improvizez și în festival. La același eveniment au participat și Mick Moss, vineri, pe aceeași scenă cu Riverside. Iar sâmbăta a cântat toboșarul de pe Are You There, Artur Szolc. Și m-am gândit că poate e un semn și că poate nu strică să prezint și eu albumul solo.
Mai mult, Thorsten Quaeschning de la Tangerine Dream (headliner-ul serii electro) m-a contactat să improvizăm împreună, ce fantastic! Mai ales că sunt un mare fan al Tangerine Dream. Am improvizat 30 de minute împreună, pe scenă. Chiar dacă Tangerine Dream nu îi mai conține pe membrii originali, cred că tinerii ar trebui să se apropie de această formație. Eu ascult și muzica lor din anii ’70, dar mă bucur și de muzica lor din prezent.[3] După aceea au mai fost 3 concerte ca opening act. Am deschis în Polonia pentru Schiller[4].
5 septembrie 2022
[1] Interviul a fost înregistrat în septembrie 2022, n.r.
[2] A și apărut.
[3] United Arts Festival 2021 de la Hevelianum Gdańsk, Polonia – au mai participat trupe precum Batushka, Amarok sau Cabaret Nocturne (pe lângă numele menționate de Michał în interviu).
[4] Proiect muzical german solo al lui Christopher von Deylen, care se axează pe muzica trance.
