NOPȚI ÎN ZEN

(Earnaness)

lumea se pregătește de ceremonie vor da naștere unui nou bătrân
barba lui va fi albă acum cu adevărat brațele vlăguite și tremurânde
în adâncul pământului în profunzimile limbii umane stă pitit corpul
greu înaripat se zbate amușină turbează de furie atacă ar sta
de pază îndelung rănește deci se rănește
relatările vestitorilor răsună jos în materia ciuruită
de caverne


(prezice)

orfeu se preumblă-n infern prezicătorul când și când
desface alcătuirea materiei
încă două stări de agregare câte schimbări în plus
ale stării de agregare presupun
mirosul tomurilor vechi din biblioteci inundă spațiul interioarele
instrumentelor muzicale tac în bulele de sub scoarță e liniște
tace și specialistul lucrurilor ghețoase
geamuri zăbrelite de cuvinte prin ele răzbat
toate sensurile îndepărtate
 

(aur)

sonete de aur răsună în vuietul avionului toate
sunetele se topesc în muzică de zgomot zborul
e-un sintetizator de materie brută
pășești înainte pe conductele marilor orașe dedesubt în adâncuri
clocotesc toate straturile conștientului volbura transformând
imaginile în stropi fierbinți
te naști pe tine bărbat și femeie mergi pe traseele metrourilor
lifturilor submarinelor citești mesajele norilor tot mai albi
universul tău stă să se prăbușească doar o saltea și-o pernă îl
mai țin am sosit îți spui


(dejucare)

să dejoci timpul și să dejoci atemporalul nu sunt unul și
același lucru cu însuflețire ludică să călătorești pe sub privirile
soarelui
să te strecori printre firele de iarbă și să răsari în iarbă ca unul dintre fire
nu e unul și același lucru ai încercat să-ți croiești drum printre două fire
ai resimțit greutatea umbrei căzute pe tine ai auzit freamătul aspru al
spinărilor lor frecându-se
să tăifăsuiești cu un scaun nu e ca atunci când acolo stă
cel care își lasă greutatea în el cel de la amintirea căruia trosnește
din cauza căruia se-nclină dar niciodată nu se răstoarnă


(cuișoare)

gust picant în gingii, mușcătură în carne, corpul amintindu-și extazul
de după vis
mișcarea evocă obiecte, iar obiectele norii
încercăm să ghicim numele imaginilor care ne traversează cerul ciulindu-ne
urechile la mesele vecine
zarva lăuntrică proprie se șterge, se amestecă în ea bucurii și necazuri
barbare, rafinate, încă netrăite


(arid)

primăvara priveam apa din zonele adânci ale pădurii îi căutam
locuitorii când se mișcau tulburam apa
primăvara priveam cerul de sub apă uneori îl acoperea ceva
alteori apa devenea tulbure și noi o luam la sănătoasa
vara colindând pădurea în locul apelor dispărute solul rămânea
puțin mai umbrit iar frunzele mai vorbărețe


(sigiliu de plumb)

zgârieturi în cutie, sunete înfundate ce nu se lasă
auzite, doar bănuite
frecvențe pe care doar pielea și antenele de puf
le interceptează
memorie a gheții pârâind de-a lungul suprafeței materiei
simțuri îngropate în corp

Traducere și prezentare de
MIHÓK Tamás