1. Cum s-a conturat ideea volumului „În creștere”?
Târziu. Nu pornisem cu ideea de-a publica un volum, ci cu aceea de-a experimenta ce pot face cu un material narativ de care dispuneam. Apoi, la un moment dat, mi s-a părut că unele dintre texte stau în picioare și, dincolo de asta, că stau bine la un loc. Cam așa.
2. Cum a decurs scrierea lui?
Am scris povestirile acestea la distanțe destul de mari, într-o perioadă în care am fost foarte îndepărtat de literatură. Ce am făcut practic, în rarele momente dedicate scrisului, a fost să iau niște nuclee narative dintr-un roman (pe care nu l-am publicat niciodată) și să le dezvolt în proze scurte. De-aici „legăturile” dintre ele, impresia de roman „puzzle”, din povestiri, resimțită de mulți cititori.
3. Cum vă doriți să fie citit volumul „În creștere”?
Cu deschidere, curiozitate, atenție la detalii și, în general, o stare bună. Probabil va fi și un strop de nostalgie, pentru unii cititori. Dar, apropo de asta, sper să nu transmită ceva doar celor care și-au trăit adolescența în anii 90, ci și adolescenților de azi. Sper ca unele dintre trăirile prinse din carte să depășească granițele dintre generații.
