1. Cum s-a conturat ideea volumului „Trei săptămâni în Atlas”?
Ideea jurnalului de călătorie în Atlas cred că s-a conturat, de fapt, acum mai bine de zece ani, odată cu succesul primului volum, Trei săptămîni în Himalaya, cînd am realizat că îmi place să scriu în genul travel și că aș putea publica, cel puțin, o trilogie de călătorie. Altfel, în alegerea destinației a contat faptul că de fiecare dată am schimbat continentul și cultura: după Asia & hindi și America de Sud & quechua, Africa de Nord & berbera au venit aproape firesc.
2. Cum a decurs scrierea lui?
Ca și în celelalte cazuri, jurnalul este scris de mînă la fața locului, la sfîrșitul fiecărei zile sau în momentele de relaș. Odată ajuns acasă, transcriu jurnalul și adaug note de subsol și chiar capitole scrise ulterior documentării (marcate ca atare în carte prin culoarea bleumarin a textului), căci, în cazul meu, niciodată documentarea nu precedă călătoria, asta pentru a-mi păstra resursele de curiozitate și uimire intacte și privirea proaspătă. Nu vreau să fac călătoria în orizontul recunoașterii a ceea ce am citit deja, ci al cunoașterii pe cont propriu, la fața locului. Nu vreau o călătorie intermediată de ghiduri și aplicații online, ci improvizată în baza unei hărți de hîrtie și a discuțiilor cu localnicii. În toate călătoriile mele am plecat fără telefon mobil, doar cu o cameră foto și un ceas de mînă. Fără rezervări de cazare sau de transport, fără agenții de turism, fără ghizi specializați, evitînd pe cît posibil traseele turistice și obiectivele faimoase. Idealul călătoriei înseamnă, pentru mine, improvizație, ocoluri, rute alternative, chiar disconfort și, uneori, minime riscuri. Acestea dau povești bune.
3. Cum vă doriți să fie citit volumul „Trei săptămâni în Atlas”?
Mi-aș dori să fie citit și ca o compensație literară pentru cei care, dintr-un motiv sau altul, nu pot călători, sau nu îndrăznesc să călătorească astfel, dar mi-aș dori să fie citit și ca sursă de inspirație pentru cei care vor să plece la drum și nu știu unde sau nu știu cum.
