Trei răspunsuri despre romanul „Diavolul din Freisetzburg” de la autoarea lui, Roxana Ruscior

„Dacă ar fi să caut un simbol al răului absolut, acela ar fi un medic care rănește în loc să vindece, care ucide în loc să salveze.”

1163 vizualizări
Citiți în 4 de minute

1. Cum s-a conturat ideea romanului „Diavolul din Freisetzburg”?

Ideea romanului s-a născut din pasiunea mea pentru istorie, medicină și psihologie, citind și documentându-mă despre perioada Holocaustului, în special despre abuzurile comise în lagărele naziste. Am încercat să înțeleg mai ales comportamentul medicilor naziști, care selectau prizonierii apți de muncă, iar pe cei care păreau bolnavi sau prea slăbiți îi trimiteau direct la camera de gazare. Acești doctori coordonau și sinistrele experimente medicale făcute în lagăre pe prizonieri, la cererea liderilor naziști. Dacă ar fi să caut un simbol al răului absolut, acela ar fi un medic care rănește în loc să vindece, care ucide în loc să salveze. M-am întrebat cum s-a ajuns la așa ceva și ce ar fi putut face un medic ajuns într-o asemenea situație limită, dacă ar fi vrut să se opună ordinului de-a ucide. Din aceste întrebări s-a născut Karl von Arent, poreclit Diavolul din Freisetzburg, personajul principal al romanului meu, iar odată cu el a prins formă povestea.

2. Cum a decurs scrierea romanului?

Scrierea primului draft a fost un proces ușor și dificil în același timp. Ușor, pentru că am finalizat manuscrisul în doar 3 săptămâni, în iarna anului 2020, scriind câteva ore în fiecare noapte, pentru că doar atunci aveam timp să fac asta. Și dificil, din cauza încărcăturii emoționale foarte puternice pe care am simțit-o în toată acea perioadă (și mult timp după finalizarea lui), având în vedere subiectul tratat. Nu doar redactarea a fost o provocare, ci și documentarea, pentru că am citit în acest timp mai multe cărți despre Holocaust, inclusiv un volum despre experimentele medicale făcute de medicii naziști și modul în care lucrau ei în lagăre. A meritat însă efortul, pentru că a rezultat un roman bine documentat, cred eu. Ulterior, am editat destul de mult primul draft, ținând cont de sfaturile unor autori cu mai multă experiență ca mine, și am reușit să îmbunătățesc manuscrisul, astfel încât, atunci când l-am trimis pentru evaluare doamnei Doina Ruști, coordonatoarea colecției Biblioteca de Proză Contemporană de la editura Litera, nu au mai fost necesare modificări semnificative.

3. Cum vă doriți să fie citit romanul „Diavolul din Freisetzburg”?

Cu fiecare text pe care îl scriu (indiferent dacă este proză scurtă sau roman), lansez cititorilor mei o provocare, îmi doresc să-și pună întrebări și să caute singuri răspunsuri. Știu că poveștile mele nu pot fi considerate „o lectură plăcută”, relaxantă, dar eu prefer cărțile care mă provoacă și îmi imaginez ce aș face eu într-o anumită situație prezentată acolo. Exact asta vreau să ofer și eu cititorilor ei – posibilitatea de a juca un rol în povestea mea, de-a o continua în imaginația lor sau – de ce nu? – de a schimba chiar finalul poveștii. Ce ar fi făcut ei dacă s-ar fi aflat în locul lui Karl von Arent? Ar fi găsit o altă soluție? Mi-ar plăcea să se gândească la asta.

Comentarii

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Cum?”