1. Cum s-a conturat ideea romanul „Miere neagră”?
Întreaga structură, cu început, mijloc și sfârșit s-a conturat precis ca o poveste care mi-a plăcut mai întâi mie însumi, cam acum zece ani. Ferindu-mă să povestesc, neîntrebat, romanul, aș putea să spun că totul a plecat de la revoltă și vinovăția ulterioară revoltei. E vorba de o crimă politică, acea crimă pe care cu toții am așteptat-o atâta vreme, și a venit într-o altă formă, care cumva urmărește societatea noastră și astăzi. Am construit o istorie contrafactuală, care să îmbrace umbra unei îndoieli, suprapuse peste o realitate exactă, istorică și documentară. Cumva, deși ficționale, toate „povestioarele” din carte fac parte din genul ăla de întâmplări „și eu am pățit cam la fel” sau „știu și eu pe cineva care a trecut prin asta”. Am încercat un roman realist și, mai puțin premisa care dă naștere acțiunii, tot ce e în carte cred eu că e veridic. Și m-a mai interesat să explorez ceva în cartea mea: să construiesc un roman după sfârșitul unui roman.
2. Cum a decurs scrierea lui?
Vreo zece ani mi-am povestit mie, în minte, romanul. Din când în când mai scriam o pagină-două, dar nu avansam deloc. A fost și frustrant de multe ori, pentru că nu mă apucam să scriu altceva până nu termin romanul. Când m-am speriat că o să încep eu însumi să mă plictisesc de el, m-am așezat la masa și am scris ce-mi povestisem, fără a mai inventa (aproape) nimic la birou. Mi-a luat un an.
3. Cum vă doriți să fie citit romanul „Miere neagră”?
În romanul meu protagonistul își povestește, în scris, viața. Am fost tentat inițial să construiesc descriptiv o lume cât mai precisă, cu lux de amănunte, dar am renunțat repede. E o confesiune subiectivă. Nu e un roman antropologic, e un roman emoțional. Știu că asta îi va îndepărta pe anumiți cititori, și alții, cei care vor empatiza cu vocea protagonistului, „se vor pune în papucii lui”, iar eu îmi doresc să fie cât mai mulți cei care să citească astfel Miere neagră. În carte sunt strecurate multe întrebări. M-aș bucura ca cititorul să le sesizeze și să răspundă singur la aceste întrebări, cred cumva că răspunsurile la aceste întrebări ne pot ajuta să fim mai toleranți cu lumea din jurul nostru și cu noi înșine.
Un roman excepțional din toate punctele de vedere!