Val înmărmurit Nu te-am mințit, mă vlăguisem – așa a fost și ți-o spun franc. Cămilă prin urechi de ac: prin gaura cheii ieșisem. Eram ba rece, ba fierbinte – din mare, marmură subit. Două iubiri m-au izgonit ’n afara mea să iau aminte. Ci eu de-afar’ nu mă suport, cat la lumânare pe mort și gândul la cireș îmi fuge. Și vreau ca de acum nicicând să nu mai construiesc, nătâng, când în altă parte-aș distruge. Peisaj Floare, pisică – de-acum le scrutez de-aici – ce diferență! Istoria artei Van Gogh? Rembrandt? Munch? Mai curând tristețea e artistul suprem. Întrebare Dacă-mi sunt loial? S-ar cuveni să aflu cine mi-s. Cine? Trăiește Cuțit traversând noaptea, despicând totul, bezna șuieră. Alcool Beau zi după zi. Mă lecuiesc de tine, dar tot nu m-alin. Plumb Toate-am suportat, or, natura dragostei-i de mare tonaj.
