Trei răspunsuri despre romanul „Casa” de la autorul lui, Alex Moldovan

1. Cum s-a conturat ideea romanului „Casa”?

N-am nici cea mai vagă idee. Dimpotrivă, mi-a stricat niște planuri proaspăt făcute, legate de alte cărți de-ale mele care așteptau să fie terminate. Chiar nu știu ce m-a apucat.

2. Cum a decurs scrierea lui?

Îmi amintesc perfect momentul în care prin cap mi-a trecut o imagine cu o fată care stă întinsă pe jos, imobilizată de un bully. De fapt, e chiar imaginea care deschide romanul. M-am așezat la laptop, am deschis un document nou și am începu să scriu de parcă aș fi știut ce fac. Ceea ce nu era nici pe departe adevărat. La un moment dat, m-am oprit din scris. Eram mai bătrân cu un an și jumătate, locuiam în altă casă decât cea în care l-am început și aveam aproape 400 de pagini dintr-o carte pe care n-o avusesem în plan și n-o așteptasem, dar care pur și simplu s-a cerut a fi scrisă. Bănuiesc că întâmplările de felul acesta dau un oarecare farmec meseriei de scriitor, care altfel e dominată de multă rutină și solitară învârtire în jurul cozii.

3. Cum vă doriți să fie citit romanul „Casa”?

Așteptările mele se leagă nu atât de cum, cât de cine va fi citit. Mi-ar plăcea să ajungă la adolescenții care acum citesc exclusiv autori străini nu pentru că ar avea ceva cu scriitorii români, ci pentru că nu prea există la noi cărți care să se adreseze acestei grupe de vârstă. Sigur, poate ar trebui să fiu mai atent ce-mi doresc, pentru că astfel intru în competiție directă cu autori validați la nivel internațional, care au în spate tradiții literare solide și mecanisme care le permit să se concentreze exclusiv asupra scrisului, cum ar fi burse, rezidențe sau măcar promisiunea unui echilibru financiar în cazul unui bestseller.