Prafuri pentru mama mare

Am dat peste o știre care pare inventată de un scriitor pus pe glume. Dar nu e. Recent, în Rusia, câteva dintre cele mai cunoscute cărți pentru copii au început să fie marcate cu avertismente privind consumul ilegal de stupefiante. Nu pentru că personajele ar fi fumat marijuana în pădure, ci pentru că, undeva în text, există referințe care au fost interpretate drept suspecte. Nici măcar nu vorbim despre nu știu ce texte obscure sau experimentale, ci de titluri clasice, gen Comoara din insulă, Aventurile lui Tom Sawyer, Peter Pan, Aventurile lui Habarnam sau Crocodilul Ghena, adică exact genul de cărți pe care le citești ca să te liniștești. „LitRes” a recunoscut ulterior că marcajele de pe cărțile pentru copii au fost plasate incorect, în multe cazuri pe baza unor metadate transmise de deținătorii drepturilor, și a început să le elimine. Mi se pare că mai e ceva aici, și anume o schimbare a felului în care ne raportăm la lume. În urma unor modificări legislative, platformele digitale au început să aplice etichete preventive pentru orice element interpretabil ca problematic. Asta e problema, căci cuvântul interpretabil e atât de vag, încât poate cuprinde, practic, orice situații sau imagini care, în contextul original, n-aveau de-a face cu substanțele interzise. Și, de multe ori, companiile preferă să înlăture orice urmă de suspiciune doar ca să fie sigure că totul este în regulă. Ceea ce pare ceva bun, dar provoacă alte probleme.

Literatura a funcționat dintotdeauna pe mai multe paliere. Iar literatura pentru copii nu face excepție. Avem un strat accesibil direct celor mici și unul care le vorbește indirect adulților, cu un fel de complicitate sau un ghiont tras cititorului matur. Copilul citește o poveste și vede o aventură cu un gen de încredere sau naivitate pe care adulții o pierd la un moment dat. În momentul în care începem să filtrăm poveștile printr-o rețea de avertismente, riscăm să le schimbăm nu doar conținutul, ci și felul în care sunt trăite. E clar că dacă citești cu suficientă neîncredere, poți găsi aproape orice idei în orice text. Întrebarea nu mai e dacă acel lucru există în carte, ci cât de mult vrei tu să existe. Iar asta e o mentalitate în care protecția se transformă pe nesimțite în control.

***

„Sunt tot felul de scriitori. Cei mai buni scriu cărți pentru copii.” Citatul acesta, cu care nu pot să nu fiu de acord, îi aparține lui Richard Scarry (1919–1994), unul dintre cei mai cunoscuți autori americani de literatură pentru copii. Cele mai cunoscute cărți ale lui sunt cele din seria „Lumea cea veselă”, o lume în care personajele, exclusiv animale de toate felurile, sunt șoferi, zidari, polițiști, profesori sau savanți, locuiesc în case, conduc mașini, trenuri sau avioane, merg la munte, la mare sau la muzee – totul povestit cu foarte mult umor. În întreaga sa carieră, Richard Scarry a scris și ilustrat peste 150 de cărți, iar cele mai multe încă se publică în toată lumea. Generații de copii au petrecut ore în șir cu cărțile sale bogat ilustrate în care și-au regăsit, ca în oglindă, lumea în care trăiesc, povestită și desenată pe înțelesul lor.

Ce face lumea toată ziua? e o mică enciclopedie despre felul cum funcționează lumea. E plină de personaje, meserii, vehicule și mici întâmplări care se desfășoară simultan, iar copilul poate reveni la aceeași pagină de zeci de ori pentru a găsi de fiecare dată ceva ce nu văzuse inițial. Util poate fi și faptul că nu există un fir narativ care să străbată toată cartea, așa că lectura poate fi întreruptă și reîncepută în orice loc și în orice moment. Ca la orice carte pentru copii, fiecare pagină sau ilustrație e un bun prilej de a porni o discuție sau de a răspunde la niște întrebări și, în plus ocazia perfectă de a-i purta pe cei mici în trecut pentru a le arăta cum era lumea acum câteva decenii, prin intermediul unor ilustrații spectaculoase, pline de detalii amuzante.

În încheiere, încă o vorbă de duh a autorului, care îmi aduce aminte de felul cum arată cărțile mele preferate din copilărie în momentul ăsta. „Nu mă interesează să scriu o carte care să fie citită o dată, apoi uitată pe raft. Sunt foarte fericit când oamenii îmi arată cum mi-au învelit cărțile în hârtie sau cum le-au lipit cu bandă adezivă.” Da!

Ediția românească a fost publicată de editura Cartea Copiilor în 2022, în traducerea lui Marius Chivu, și este recomandată copiilor între 3 și 9 ani.