Poeme de Teona Farmatu

mersul

                     pentru bunica de la aprozarul din cartierul Precista


Evit să merg prea aproape de peronul metroului
țip la mama când suntem în șir indian
să stea departe de marginea periculoasă.

Evit să strâng prea tare un om în brațe, 
de teamă că alt om va ieși definitiv din îmbrățișare
și aș rămâne doar ațe.

Evit să pun bob cu bob în punga eco,
mă reped
să strâng
un pumn de fasole și le las să-mi curgă printre degete
înainte să le torn în pungă de la raftul cu vrac,
să le gătesc
și să le simt gustul cărnos, care-așteaptă să fie
asezonat.

Înainte de asta, a venit o bunică la mine
și am evitat să îi răspund verbal, doar i-am arătat
cum se cântăresc ardeii. M-a mai întrebat:
Da’ nu se poate mai puțin, că am numa’ zece lei
și trebuie să iau și ulei.

Am zâmbit trist și am vrut să fac gestul,
dar n-am reușit să evit destul efectul,
așa c-am abandonat cu nerușinare 
și m-am preocupat cu mersul.



 
Să nu, dar să

După ce curentul s-a luat în odăi,
fire din sisteme prearanjate,
încâlcite 
pe câmp abandonate, sleite
stimulul pe care-l aștepți, însă atâtea seisme se iscă, 
când un lucru mic și inadaptat își face
simțită prezența, iese ușor la suprafața 
suprafeței 
și-și muncește asiduu prestanța. Un mit a fost nașterea mea
și un mit stingerea, n-aș fi mai puțin sinistră lângă tine,
dacă aș bea apă din aceeași sticlă 
de demult
din care au băut 
încă trei ca mine.

Desigur, iubirea a scos un os de plută spre gura de canal,
pe care ei o muncesc dimineața, la un pahar.
Peste care trag o dungă albă și o lasă așa,
reflectându-ți cafeaua sorbită cu calm. 
Sentimentul de intimitate îți scade glumele din tolbă,
o reușită așa diformă
îți mișcă sufletul și uiți că nu trebuie să fii amuzant
100 de kilometri pe oră.
Că nu trebuie să râzi de fiecare dată când ieși în oraș,
Că vârful cel mai înalt al emoției va fi strâmbat de un vitezoman
cu toba spartă sau de o salvare de la colț
sau de pompieri sau de o basculantă mai cu moț.

Corpurile care se întind spre noi și doresc
afecțiune
se retrag acum spre apă și se fărâmă.

M-am uitat la ele și a fost cumplit de blând
sentimentul că sunt fix un pui de gând
și atât de departe a mers amorțeala,
că bărbatul abuziv din preajma blocului
a lovit un câine
și doar m-am înecat cu-o bucată de pâine
și mi-am dat repejor ochii din fața părului. 

Curentul s-a luat, iar tu odată cu el te-ai lepădat
de ură, spune-ți în gând asta,
privește bradul plantat de vecini în grădina
din spatele blocului 
și varsă o cană cu apă deasupra lui,
chiar dacă stai la etaj și nu vei ști
când seva-l va hrăni.

Să nu te rănești corporal în fața pisicii tale
sau în fața țestoasei tale,
dar să plângi în fața lor.
Să nu privești filme violente împreună cu cățelul tău
sau împreună cu copilul tău.
Să nu îți plesnești pisica ori cățelul ori chiar puiul 
de iepure ori chiar
propria frunte
cu pumnul.
Să nu lași singur mai multe zile copilul, fie el
cu blană sau fără, cu mâncare sau fără, 
cu apă în castron, biberon sau fără.
Să nu-ți împingi copilul spre suicid, chiar dacă el
se va-ndrepta la un moment dat 
spre moarte. 
Să nu 
Să nu
Dar să

rămâi în acest gând, să fii acest gând și să dospești
altele ca tine, ca el, să te lași în genunchi 
o secundă mai mult decât s-a lăsat pe spate pisica
și a așteptat curioasă
ispita. 


 
Să îi dea pedeapsă 

1.
ascult mădălina manole și dalida
înainte să te zăresc. mi-am pierdut căpăcelul
de silicon de la o cască.
Am regretat amar, mă duc direct acasă.
Dar stai, te rog,
nu-ți place mădălina manole deloc?
Îmi pare rău, o să te las acum,
să vedem data viitoare ce ne mai iese în drum.

2.
plouă mărginaș în șanț
mă tem de o mie de lucruri și mai ales de viața bărbatului
căzut sub lanț,
cu o sticlă de spirt la cap, vede viitorul
și eu mai puțin 
îl văd pe burniță; mă înclin,
ajută-mă să-l ridic, sună, aruncă, ține-l, hai.

Va fi bine pe o parte, descheiat la gât
spre piept.

Ești un om bun, mi-am zis încet
nu fac asta, ca să-mi zic asta.
Dar fii un om bun, o femeie bună,
o ființă prielnică, o ființă de gumă.

3.
accept un copil care se bagă în fața mea
la covrigi panda,
dar nu accept mama care-și împinge copilul 
în față
să ia covrigi panda.

Atunci îmi spun:
sunt dezastre enorme pe lume,
termină și stai în rând.

Dar vine maria tănase la rând,
în urechi,
și spune printre girofare și blestem crunt:
să îi dea pedeapsă,
să-i faci vânt.

Dar nu fac asta, pentru că nu fac asta.