/

Cafe(ne)aua personajelor

Cafeaua aparține categoriei de produse comfort food, de consolare, de răsfăț – un produs care hrănește deopotrivă trupul și sufletul.

149 vizualizări
Citiți în 17 de minute
Van Gogh, Terasa cafenelei noaptea (1888)

În recenta mea excursie în Antalya, am constatat cât de atrăgătoare este cafeaua turcească (Turkish coffee) pentru toți turiștii veniți de aiurea, curioși și mereu gata să savureze o cafea concentrată, nefiltrată, fiartă de două ori, servită în ceșcuțe mici, menite să-i asigure aroma și tăria. La sugestia colegei mele de călătorie, Mariana O., am decis să experimentăm această băutură consistentă, preparată din boabe măcinate foarte fin, băutura cu gust amărui, cu caimac gros, pe care localnicii o servesc de regulă după mese ca o completare a meniului matinal sau de amiază, iar vizitatorii, ori de câte ori au o pauză între două obiective din agenda itinerariului. În multe familii românești, cafeaua la ibric (adică, la cezve) nu este o modalitate inedită de preparare pentru că, alături de cafeaua opărită sau la percolator, ea reprezintă o opțiune personală în larga gamă a ceea ce Harari numește consum romantic, adică o modalitate de a ne face fericiți prin încercarea și testarea cât mai multor produse (și servicii), după cum ne cere inima (vezi Harari, 2011: 129). La fel ca în viața reală, personajele din romane se lasă seduse de feluri culinare plăcute la gust (cum ar fi cafeaua!), confirmând constatarea că „mâncarea [mâncatul] este o mare delectare a vieții” (Wansink, 2006:10), iar activitățile și practicile culinare sunt instrumente certe de a „înțelege cum comunică, interacționează și se comportă oamenii” (Ferrero, 2001: 214), în cazul nostru, personajele.  Privite dintr-o perspectivă mai generală, activitățile noastre cotidiene centrate în jurul sensibilizării simțurilor noastre – gust, miros, auz –  prin utilizarea unei game largi de produse desemnate să le incite, se îndreaptă, aproape invariabil, către un scop comun: descoperirea plăcerii și a valorilor sale care, la fel ca în cazul creațiilor artistice, se regăsește în puterea acestor produse de a „transgresa sau de a se îndepărta de la forma lor comun acceptată” (Kermode, 2004: 4), pentru a provoca acea senzație superioară, căutată, așteptată, care dă sens întreprinderilor noastre și felului în care ne poziționăm în diferitele situații zilnice, aparent nesemnificative prin repetitivitatea lor.

Experiențe transformative

În viziunea multora, cafeaua aparține categoriei de produse de confort (comfort food), de consolare, de răsfăț, am putea zice, un produs care hrănește deopotrivă trupul și sufletul când suntem  „deprimați, plictisiți, singuri sau, dimpotrivă, fericiți, când vrem să ne cinstim sau să ne recompensăm pentru ceva anume” (Wansink, 2006: 140), așa cum se întâmplă cu Contele Aleksandr Ilici Rostov, aflat pe acoperișul hotelului Metropol din Moscova unde Șukov, un om bun la toate, îl invită la o cafea (la ibric!), oferindu-i astfel o experiență care i se va tatua în memorie: „Când omul a turnat cafeaua, Contele s-a întrebat dacă o fi începutul sau sfârșitul zilei pentru el. Orice ar fi, s-a gândit, o ceașcă de cafea e bine-venită. Servită acasă, în serviciul de Limoges, cafeaua le poate da energie harnicilor care se trezesc în zori, poate liniști firile gânditoare la amiază și-i poate îmbărbăta pe atacatori la miezul nopții (…). Bătrânul s-a aplecat spre el: Secretul e cum o macini, a arătat el spre un aparat de lemn, cu manivelă de fier. Nicio secundă înainte să se facă” (Towles, 2018: 158).

Cafeaua, ca orice alt produs de răsfăț, ajută individul să vadă lumea în mod mai optimist, mai cu seamă prin faptul că acesta simte cum ea se aliniază conexiunilor deja existente în subconștientul său (vezi Wansink, 2006: 160), atingându-i simțurile specifice savurării ei și trezindu-i amintirile și nostalgiile referitoare la originea, marca sau metoda ei de preparare, așa cum i se întâmplă personajului Blake, ajuns în barul „acela din colț, de pe rue de Seine”, unde „se poate bea cea mai bună cafea din Saint-Germain. O cafea bună (…), cu adevărat bună, este un miracol născut din colaborarea intimă dintre niște boabe excelente, aici o cafea Nicaragua proaspăt prăjită, măcinată fin, apă purificată și un expressor, în cazul de față un Cimbali, curățat în fiecare zi” (Le Tellier, 2021: 20). 

Studiile în psihologia consumului menționează modul în care mediul ambiant poate influența, chiar modela, comportamentul individului, influențându-l atât prin locul specific de desfășurare a ingerării alimentelor (bucătărie, sufragerie, restaurant), cât și prin elemente aparent secundare, cum ar fi conținutul meniului, sistemul de iluminare al spațiului respectiv, muzica ce acompaniază evenimentul și compania în care se desfășoară acesta (vezi Wansik, 2006: 6), așa cum descoperim în pasajul în care protagonistul Florinei Ilis, Matei, descrie invitația sa la cafea, adresată de Anamaria, directoarea Muzeului de artă:  ea „face cafeaua, asta n-ar fi trebuit s-o văd, cum pune apa în recipientul de plastic, deschide un sertar de la biroul unde mă aflu eu și scoate cutia de cafea, încetineala cu care face fiecare mișcare,  ca și cum n-ar mai fi existat nimic altceva pe lume în afara acestui moment în care ea pregătește cafeaua pentru mine (…), pune în priză aparatul de cafea și apasă butonul (…); mă fascinează fiecare mișcare firească pe care o face, pune pe masa de birou ceștile și apa fierbinte începe să se reverse cu zgomot peste, ea stă rezemată de măsuța mică pe care se află aparatul de cafea și o mașină veche de scris!” (Ilis, 2002: 18).

Cafele și culturi

Felul în care se consumă/prepară un produs, în cazul nostru, cafeaua, este, în opinia antropologilor, un marker identitar cert, căci orice obicei sau discurs culinar exhibă o gândire și o manifestare a unei generații culturale (vezi Atkins et al., 2001: 8), indicând atât specificul unui individ cât și pe cel al unei „grupări religioase sau etnice, clase, vârste” (273). Când cititorii se alătură personajelor lor la o ceașcă de cafea, ei descoperă  cunoștințele și practicile folosite de acestea în elaborarea cunoscutei băuturi ritualice, cum se întâmplă, bunăoară, în compania grupului Geoges Savage, Rick și Jimmy, în pauza lor de lucru lângă stupi: Rick face o mică introducere privind istoricul acesteia, anume, că „cea mai veche atestare documentară a cafelei este într-o poveste din Etiopia de acum o mie cinci sute de ani (…). Ciobanul Kaldi a observat cum caprele lui nu mai aveau somn după ce mâncau un soi de fructe roșii. A povestit lucrul ăsta unui călugăr (…). Călugărul a părut interesat (…), așa că și-a turnat apa fierbinte peste fructe și a băut-o. Și gata! Așa a apărut cafeaua” (Lunde, 2019: 92); după care beau cafeaua în felul lor,  „dintr-un termos, turnată în niște cești mici, verzi, genul vânătoresc și pliabile, devenind plate (…). Cafea proaspăt măcinată (…), Columbia. Neagră și prăjită intens (…). Pentru Jimmy pregătirea cafelei reprezenta aproape o formă de artă. Cumpăra boabe de cafea de pe internet. Boabele trebuiau să fie proaspete (…), iar cafeaua trebuia preparată la o temperatură corectă a apei, care era, de fapt, ‚alfa și omega’ (…). Ai nevoie doar de o râșniță și de boabe de cafea ca lumea” (91).

Autorii folosesc intervalul de servit cafea pentru a le oferi personajelor/cititorilor lor acel răgaz revitalizant, necesar pentru a se desprinde de o rutină epuizantă, pentru a se opri dintr-o îndeletnicire mentală sau fizică impusă, în favoarea unui moment de interacțiune discreționară (vezi Page et al., 2010: 2), eliberatoare, o scurtă plăcere a unei conexiuni sociale, așa cum o trăiește Stere, alăturându-i-se mamei lui la o cană de cafea în timpul vizitei sale săptămânale obișnuite, o cafea preparată după tipicul generației sale, așa cum îi explică ea, din cafea „râșnită proaspăt (…). Cafeaua fierbe repede. O las să dea în clocot de două ori și o torn din ibricul străvechi de alamă într-una dintre cele trei cești Rosenthal rămase întregi (…).  Dacă aș bea cafeaua aici într-o ceașcă ordinară, ar domni o supărare de moarte” (Zamfir, 2004: 144). Identitatea culturală a personajelor este configurată, în mod firesc, și prin practici cotidiene, cum ar fi băutul cafelei, care, în mod curent, sunt determinate de un stil de viață personalizat la nivel individual sau de grup, conștient și voit ales, un stil relativ ușor detectat de același Stere la tatăl său cândva, în tinerețea acestuia, ca fiind mult  diferit de experiența sa prezentă: „Tata se răcorește cu ceașca de cafea în față, băută greu și în singurătate (…). Tânărul provincial, devenit pe neașteptate bucureștean, se uită cu milă și îngrijorare la buzoieni, se simte cetățean al universului. Cafeaua tare îi ascute gândurile și îi face mai acută tristețea. Cafeaua din fața mea e mai degrabă amară. Nu mai are aroma celei din 1933, chiar dacă nu știu exact cum era vechea aromă. Așezat la masă, tatăl meu avea doar presimțiri: eu știu care a fost sfârșitul poveștii” (255).

Consumul de cafea, acasă sau într-un alt loc anume, continuă să reprezinte un aspect de viață care ne definește și ne influențează existența și personalitatea, adesea văzute ca fiind construite „din elemente create de alții” (Tomlinson, 1990: 13), din produse și spații de consum al lor, înscrise în ritmul și ritualul cotidian al fiecărui individ/personaj, un spațiu desfășurat între obligațiile și plăcerile care profilează imaginea social publică a acestuia, recunoscută prin totalitatea reprezentărilor acumulate și împărtășite în împrejurări cotidiene firești.

Referințe

Atkins, Peter, Bowler, Ian, 2001, Food in Society. Economy, Culture, Geography, Londra: Arnold

Ferrero, Sylvia, 2001, „Comida sin par: consumption of Mexican food in Los Angeles”, în Belasco, Warren, Scranton, Philip, editori,  Food Netions. Selling Taste in Consumer Societies, Londra: Routledge (pp.194-219)

Harari, Yuval, Noah, 2011, Sapiens.  A Brief History of Humankind, Londra: Vintage

Ilis, Florina, 2002, Chemarea lui Matei, Cluj: Editura Echinox

Kermode, Frank, 2004, Pleasure and Change. The Aesthetic of Canon, New York: Oxford University Press

Le Tellier, Herve, 2021 (2020),  Anomalia, București: Pandora Publishing (trad. Mădălina Ghiu)

Lunde, Maja, 2019 (2015), Istoria albinelor, București: Humanitas Fiction (trad. Sanda Tomescu Baciu)

Page, Stephen, J., Connell, Joanne, 2010, Leisure: An Introduction, Edinburgh: Pearson Education Limited

Tomlinson, Alan,  1990, Consumption, Identity, and Style. Marketing, meanings, and the packing of pleasure, Londra: Routledge

Towles, Amor, 2018 (2016), Un gentleman la Moscova, București: Nemira Publishing House (trad. Dana Ionescu)

Wansink, Brian, 2006, Mindless Eating. Why We Eat More Than We Think, New York: Bantam

Zamfir, Mihai, 2004, Poveste de iarnă. Acasă, Iași: Polirom

Lăsați un comentariu

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Rubrici”