Poeme de Emanuela Ignăţoiu-Sora

333 vizualizări
Citiți în 5 de minute
***

în ziua aceea, tobele au amuțit
satul se golise – nu își mai amintea dacă dintr-odată, cum vin valurile seculare, sau furtunile, sau chiar verile caniculare
își făcuse obiceiul să meargă din casă în casă
mai întâi cu sfială, nu se cade să intri oricum în casa omului,
se uita la poamele din copaci – acela a fost un an rodnic – la butoaiele pline din beciuri
la borcanele înșirate ca soldații
acasă deschidea dicționarele grele, cu foaia albă,
citea până la tocire cuvinte ca preaplin, liniște, apăsare
pe Mihai îl găsise din întâmplare
prins în peretele văruit în albastru – culoarea satelor dobrogene
rămăsese din el pleura – o pleură vorbitoare
și împreună rosteam cuvinte
rosteam cuvinte până la epuizare
liniște, preaplin, apăsare.


***

Eram indeciși, dar tare curioși să aflăm cum e excursia perfectă
Am început cu mici, foarte mici sondaje – două-trei întrebări
ne înțelegeam prea bine ca să o dăm rasol
făceam cu rândul la netezirea asperităților
se lucra din greu ca niciun cuvânt, amintire sau poticnire să nu ne încurce
Lucram cu înverșunare, stahanovist, tăiam, modelam, decoram
Din afară păream un acvariu senin, ca mai 
toate acvariile din lume, unde viețuitoarele se înțeleg de minune
For a fee, snorkelers and divers can get even closer to the fish, sharks, and rays by joining the aquarium’s dive master in exploring the main tank
Privitorul nu are acces la întâlnirile ratate, la noaptea care se lasă grea, stânjenitoare, la săgețile care curg între noi ca râurile, 
În jurul nostru mesele se eliberau, se aduceau alte fețe de masă, tacâmuri noi, oliviere

Dar noi lucram cu înverșunare, stahanovist, tăiam, modelam, decoram
Decoram, modelam, adăugam, adăugam, decoram, modelam.


*** 

Mulți ani am avut o singură fantezie
Să stau la un pahar de vin cu Ferlinghetti
fusese anevoios să ajung până acolo
patru-cinci ore de mers forțat
o potecă sinuoasă
plante umezite de căldură, plante care se agață de te miri unde,
spaima de șerpi, 
O urcare complicată, casa lui Ferlinghetti stoică și calmă
orbitoare și dulce, ca vorba unui prieten într-un moment de împovărare
Pe el nu-l vedeam niciodată în fantezie
doar îi simțeam prezența în dreapta
silueta, paharul de vin alb care se mișca dintr-o mână în alta
În fața noastră oceanul.

 
***

În ziua aceea și-a dorit să fie frumoasă
dorința ei nu avea nimic de a face cu corpul
un moment de perfecțiune – asta căuta
o zi luminoasă, pe o plajă rotundă și albă, 
cu valuri mici, cu valuri mărunte, de tihnă

În ziua aceea și-a dorit să fie frumoasă.

 
***

În al 40-lea an al vieții mele
am plecat în America.
deșertul mi se întindea la picioare ca o felină de munte
În drumul nostru trecuserăm pe lângă cartiere cotropite de soare
piscine golite, pereți rămași în picioare 
obiecte răpuse
ca după o explozie nucleară
tinerețea în urmă, pajiști netede, strălucitoare

imaculat era cuvântul pe care îl căutam
fața de masă pe care o întindeam duminica, la prânz, 
dar acum eram în America 
mașinile zbârnâiau pe lângă noi,
Ford Mustang, Chevrolet Corvette, Plymouth Barracuda,
trebuia să tragem aer în piept, să ne facem curaj
prezentul în față
deșertul ca o cuvertură.

Emanuela Ignățoiu-Sora a debutat în 2014, cu volumul de poezie Ingluvii (Charmides, 2014). A publicat versuri în antologia #Rezist! Poezia (Paralela 45, 2017) și proză în antologiile Cum iubim (Vellant, 2016) și În căutarea cititorului pierdut (Casa de Pariuri Literare, 2021). Este co-fondatoare a Romanian Literature Now (www.romanianliteraturenow.com), site de promovare a literaturii române contemporane. A co-organizat Festivalul Internațional de Literatură și Lectură – ediția de proză scurtă (Bistrița, 2016). În 2021, i-a apărut al doilea volum de poezie, Clinamen (Casa de Pariuri Literare).

Lăsați un comentariu

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Poezie”

Poeme de Ioana Tătăruşanu

La braț cu aceste întâmplări adevărate privesc orașul:
femei cu șorțuri albe în pragul covrigăriilor
fumând după ce

În curtea leilor

Mai mult am sperat într-o luptă pe viaţă şi moarte cu trâmbiţe sunând pe metereze nisip