*** în ziua aceea, tobele au amuțit satul se golise – nu își mai amintea dacă dintr-odată, cum vin valurile seculare, sau furtunile, sau chiar verile caniculare își făcuse obiceiul să meargă din casă în casă mai întâi cu sfială, nu se cade să intri oricum în casa omului, se uita la poamele din copaci – acela a fost un an rodnic – la butoaiele pline din beciuri la borcanele înșirate ca soldații acasă deschidea dicționarele grele, cu foaia albă, citea până la tocire cuvinte ca preaplin, liniște, apăsare pe Mihai îl găsise din întâmplare prins în peretele văruit în albastru – culoarea satelor dobrogene rămăsese din el pleura – o pleură vorbitoare și împreună rosteam cuvinte rosteam cuvinte până la epuizare liniște, preaplin, apăsare. *** Eram indeciși, dar tare curioși să aflăm cum e excursia perfectă Am început cu mici, foarte mici sondaje – două-trei întrebări ne înțelegeam prea bine ca să o dăm rasol făceam cu rândul la netezirea asperităților se lucra din greu ca niciun cuvânt, amintire sau poticnire să nu ne încurce Lucram cu înverșunare, stahanovist, tăiam, modelam, decoram Din afară păream un acvariu senin, ca mai toate acvariile din lume, unde viețuitoarele se înțeleg de minune For a fee, snorkelers and divers can get even closer to the fish, sharks, and rays by joining the aquarium’s dive master in exploring the main tank Privitorul nu are acces la întâlnirile ratate, la noaptea care se lasă grea, stânjenitoare, la săgețile care curg între noi ca râurile, În jurul nostru mesele se eliberau, se aduceau alte fețe de masă, tacâmuri noi, oliviere Dar noi lucram cu înverșunare, stahanovist, tăiam, modelam, decoram Decoram, modelam, adăugam, adăugam, decoram, modelam. *** Mulți ani am avut o singură fantezie Să stau la un pahar de vin cu Ferlinghetti fusese anevoios să ajung până acolo patru-cinci ore de mers forțat o potecă sinuoasă plante umezite de căldură, plante care se agață de te miri unde, spaima de șerpi, O urcare complicată, casa lui Ferlinghetti stoică și calmă orbitoare și dulce, ca vorba unui prieten într-un moment de împovărare Pe el nu-l vedeam niciodată în fantezie doar îi simțeam prezența în dreapta silueta, paharul de vin alb care se mișca dintr-o mână în alta În fața noastră oceanul. *** În ziua aceea și-a dorit să fie frumoasă dorința ei nu avea nimic de a face cu corpul un moment de perfecțiune – asta căuta o zi luminoasă, pe o plajă rotundă și albă, cu valuri mici, cu valuri mărunte, de tihnă În ziua aceea și-a dorit să fie frumoasă. *** În al 40-lea an al vieții mele am plecat în America. deșertul mi se întindea la picioare ca o felină de munte În drumul nostru trecuserăm pe lângă cartiere cotropite de soare piscine golite, pereți rămași în picioare obiecte răpuse ca după o explozie nucleară tinerețea în urmă, pajiști netede, strălucitoare imaculat era cuvântul pe care îl căutam fața de masă pe care o întindeam duminica, la prânz, dar acum eram în America mașinile zbârnâiau pe lângă noi, Ford Mustang, Chevrolet Corvette, Plymouth Barracuda, trebuia să tragem aer în piept, să ne facem curaj prezentul în față deșertul ca o cuvertură.
