Se împlinesc aproape trei ani de când am început să particip cu regularitate la cursuri de Pilates din dorința de a-mi îmbunătăți în primul rând postura, descrisă ca fiind „dispoziția relativă a segmentelor, în special poziția membrelor sau a corpului în ansamblu” (Kalman, 2021: 41), mai apoi, cu intenția de a-mi menține alinierea posturală dobândită în urma complexului de exerciții prevăzut de specialiști pentru a ajunge să avem o atitudine corectă a corpului. Mărturisesc că disciplina unui asemenea curs, seriozitatea profesoarei mele, Klara K., atmosfera de lucru, de concentrare și atenție din sala de fitness, mi-au demonstrat că o asemenea întreprindere are o mare pondere în definirea calității vieții unui individ, calitate care este influențată de stilul lui de viață prezent și de experiența sa anterioară, de ambițiile ce îi structurează viața cotidiană, de interesul său pentru atingerea unui anume standard de sănătate și de realizări sociale (vezi și 11), respectiv, de modul în care valorizează contextul cultural propriu pentru a ajunge să trăiască bucuria și acel „sentiment magic de stare de bine” (Cucuzzella, 2018:14). Când sunt studiate din perspectiva aspectului lor exterior, personajele din cărți reușesc să ne transmită nouă, cititorilor, un număr de instrumente de reprezentare, de re-exprimare a lor prin acel mecanism particular care ne permite să ne „depărtăm de câmpul senzorial” (Nuț, 2009: 56) pentru a ne dezvolta propriul plan mental, perceptual, cu privire la totalitatea însușirilor lor relevante, care le ghidează stilul de viață, dieta, comportamentul. Chiar dacă romancierii nu utilizează referiri descriptive precise despre modalitățile de obținere a unor calități fizice cerute de intențiile auctoriale cu privire la protagoniștii lor, examinarea aspectului lor fizic și a felului în care acesta se înscrie în spațiul lor personal, implicarea lor în activități sportive, poate dezvălui amănunte neașteptate care explică un anume comportament, o anumită atitudine, reacție sau tendință a acestora determinată de un moment trecut din istoria corpurilor lor, precum și de interesul lor pentru exerciţii intra- și extracorporale.
Competiție și competență
Există un acord unanim în ceea ce privește nevoia noastră de mișcare corporală, de mobilitate, de activitate fizică, anume, că ea este „înscrisă în ADN-ul nostru” (Cucuzzella, 2018: 269), manifestându-se în strânsă corelație cu aspirația noastră spre armonie, echilibru și o relaționare corectă cu noi înșine și cu mediul înconjurător. Atingerea unui grad corespunzător de integritate funcțională este un proces complex, de durată, cu obiective etapizate, menite să impulsioneze individul în realizarea ambițiilor personale (sau de grup), alegând un mod de viață marcat de un comportament adecvat convingerilor personale și o disciplină sportivă a cărei filosofie și practică să le corespundă acestora. Fotbalul american este, prin definiție, un sport de echipă care îmbină jocul fizic cu strategia aplicării regulilor, creând o coeziune de grup specială, relaționată dimensional de membrii echipei, de nivelul acesteia, de contextul socio-cultural în care se desfășoară, așa cum reiese din consemnarea lui Eric Linklater când îl compară cu rugby-ul: „În vreme ce la rugby, numai omul care ține mingea este cel care stârnește interes imediat, la fotbalul american oricare membru al părții potrivnice constituie un pretext legitim pentru trântirea la pământ. De îndată ce răsună fluierul, jucătorul din centru, care a stat ghemuit peste minge ca o pasăre în cuib, o azvârle printre picioare unuia dintre fundași, în timp ce pe ambele părți ale lui, gardienii, placatorii și vârfurile țâșnesc din poziția în genunchi la o activitate înfiorătoare. Dar întrucât gardienii, placatorii și vârfurile echipei potrivnice – mulți dintre ei cântărind peste o sută de kilograme – sar și ei la acțiune în același moment, se aude o bubuitură surdă îngrozitoare. Cele două linii de atac s-au întâlnit. Între timp fundașii, unul din ei având mingea, încearcă să sară peste acest obstacol încăierat, fie cad peste ei, fie îi ocolesc în fugă, poticnindu-se însă la marginea grămezii, unde încearcă să execute o pasă înainte și să se îndrepte în goană înapoi la locul lor. Mingea este scoasă din când în când de sub o grămadă de jucători care se zvârcolesc de durere. Cei care par să fie răniți mai serios sunt ridicați și scoși de pe teren, iar locțiitorii lor, aleși din armata de rezerviști, aleargă să le ia locul. Arbitrul și doi adjuncți cercetează mingea și stabilesc punctul precis unde a atins pământul. Doi oameni cu o ruletă de măsurat se năpustesc pe teren să măsoare cu cât a înaintat Motley. Și operația se repetă.” (Linklater, 1969: 134).
Studiile de psihologie a sportului indică o creștere semnificativă a pozitivității indivizilor (în cazul nostru, a personajelor ce populează textul unui roman) care se dedică unei activități fizice organizate, mai ales când practicarea acestora implică atingerea unei performanțe individuale, când antrenamentele gradate, posibil de tipul „FIT – Frecvență, Intensitate, Timp” (vezi Cucuzzella, 2019: 137), țintesc spre dobândirea unei competențe profesionale și a unei încrederi de sine care să îi susțină în orice confruntare dificilă. O repriză pugilistică este un exemplu sugestiv pentru modul în care cei doi adversari, aici Robin Toowoomba şi Bobby, își dirijează comportamentul în vederea atingerii rezultatului scontat: „Cei doi boxeri se întoarseră în colţurile lor şi prezentatorul galei luă microfonul (…). Gongul răsună iarăşi, şi de data asta, Bobby se ridică şi-l aşteptă în colţul său pe Toowoomba, care înaintă cu paşi săltaţi. Bobby ridicase braţele ca să-şi apere capul. Însă Toowoomba îl lovi tare la corp. Bobby căzu în corzi. Toowoomba se răsuci pe călcâie şi se uită implorator la prezentator (…) ca să-l facă să oprească lupta (…). Pumnul lui Bobby îl trimise pe Toowoomba zburând prin aer şi-l făcu să lovească podeaua cu un bufnet. În vreme ce acesta se punea pe picioare, zdruncinat, Bobby se aruncă asupra lui ca un uragan. Loviturile îşi nimereau ţinta, făcând capul lui Toowoomba să salte încoace şi încolo ca o minge de ping-pong. (…). Toowoomba îşi ridicase acum mănuşile la faţă şi se retrăgea, cu Bobby pe urmele lui (…). Toowoomba se retrase în corzi (…). Bobby îşi schimbă tactica şi porni să lovească la cap, însă Toowoomba îi evită pumnii mişcându-şi corpul înainte şi înapoi într-un fel de alunecare leneşă. Aproape ca un şarpe (…), ca o cobră. Bobby încremeni în mijlocul loviturii (…). Dintr-o despicătură mică de la baza nasului, unde se rupsese osul, începu să curgă un firicel de sânge. Toowoomba aşteptă până ce Bobby se lăsă în faţă, dezechilibrat, şi-l lovi iarăşi” (Nesbo, 2018: 58-9). Autorul detaliază intenționat acțiunile celor două personaje, pentru că acestea, asemenea tuturor sportivilor, le dirijează și le orientează spre scopul vizat de fiecare în parte, anume, spre acea „imagine mentală a unui rezultat final” (Nuț, 2009:107) victorios, imagine stocată în memoria fiecăruia.
O anume stare de grație
Romanele Tinerilor furioși britanici din anii ’60 – Singurătatea alergătorului de cursă lungă, a lui Alan Sillitoe (1959) sau Viață sportivă, cartea lui David Storey (1960) – aduceau în prim-plan o categorie de eroi pentru care sportul devenise un factor motivațional important, susținându-i energetic, mobilizându-i social și emoțional, dându-le șansa unei eliberări și a unei realizări personale, pe scurt, sportul funcționa ca un catalizator psihologic. În spiritul aceluiași complex motivațional, dar de data aceasta cu mare aplecare spre descoperirea unor noi oportunități și provocări, chiar a unor metode și modele de relaxare pentru „menținerea unui nivel optim de funcționare a organismului și pentru a spori eficacitatea acțiunilor noastre” (Nuț, 2009: 206), protagonistul contemporanului nostru Julian Barnes, Paul Casey încearcă să își folosească resursele fizice și afective, precum și istoricul său sportiv, pentru a face față partidelor de tenis jucate pe terenul din sat: „Aveam rachetă și jucasem puțin, la fel cum știam să arunc mingea de crichet cu efect și mă remarcasem ca un portar de fotbal în general de nădejde, deși cu unele momente de nebunie. Eram competitiv la sport, fără să am cu adevărat talent (…). M-am dus și am fost invitat ‚să mă bag la joc!’. Era un test în care aveau să-mi fie examinate discret, cu buna-cuviință tipic englezească, nu doar jocul de tenis, ci și comportamentul general și adecvarea socială. (…). Jucam din încheietură, optimist și în mare parte autodidact” (Barnes, 2018: 14 -15).
Comportamentul optimist și emoțiile pozitive pe care le angrenează voința și ambiția de a reuși într-o tentativă sportivă, fie ea inițiere sau competiție, ameliorează efortul cognitiv al individului, inducându-i o stare de grație, acea „stare de facilitare, acel sentiment de plenitudine”, care pot fi trăite doar când persoana participă la „o activitate interesantă din plăcere” (Nuț, 2009: 142), așa cum s-a întâmplat cu același Paul Casey pe când locuia în State și un prieten temporar îl familiarizase cu golful: „A ajuns să cunoască bucuria contactului perfect dintre crosă și minge sau reușirea unei lovituri cu tocul și să aprecieze subtilitățile strategice ale loviturii din tee box până la două lungimi de crosă în spatele marcajelor” (Barnes, 2018: 246). Este exact momentul memorabil în care individul/personajul/cititorul angajat într-un exercițiu sportiv se simte absorbit total în acea încercare fizică și atinge o stare de activare maximă, iar stima sa de sine devine un indicator al unei generalizate stări de bine.
Referințe:
- Barnes, Julian, 2018, Singura poveste, București: Nemira (trad. Radu Paraschivescu)
- Cucuzzella, Mark, 2019 (2018), Aleargă ca să trăiești. Bucuria și starea de bine prin mișcare, București: Editura Niculescu (trad. Irina-Georgiana Mihai)
- Kalman, Klara, 2021, Propunere de evaluare complexă a persoanelor care vor să inițieze un program de îmbunătățire a condiției fizice, Oradea: Editura Universității din Oradea
- Linklater, Eric, 1969, Juan în America, București : Editura pentru Literatură Universală (trad. Dan A. Lăzărescu)
- Nesbo, Jo, 2018 (1997), Liliacul, Bucureşti: Editura Trei (trad. Bogdan Perdivară)
- Nuț, Sava, 2009, Psihologia sportului, Timișoara: Editura Politehnica
Fotografie creată de PNW Production, de la Pexels
