A fost odată o insulă îndepărtată, unde s-au refugiat trei bărbați misogini. Tot acolo se îndreaptă trei femei misandre, care cred că insula e pustie. Anticipăm finalul piesei scrise de Alfredo Sanzol (Tandrețea)? De ce n-ar funcționa legile atracției? Musai să vedem recenta premieră de la Teatrul Regina Maria din Oradea, în regia lui Mihai Gligan. Traducerea textului: Ioana Anghel.
Mihai Gligan a studiat la Facultatea de Teatru și Film, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, obținând licența în 2022. Tot aici face un master în regie de teatru între 2022-2024. Începe să regizeze în timpul studiilor (neuitat acel Hamlet original). La sfârșit de an 2024 am fost la teatrul independent Maidan, adică un centru de creație de pe strada Eroilor 16 din Cluj-Napoca, ca să asist la o premieră: Covorul lui Freud de Vlad Sălbatecu, în regia lui Mihai Gligan. Tot la Maidan a regizat Constelații , după un text de Nick Payne. La Baia Mare a realizat două premiere: Căsătoria de Gogol și Cum mi-am petrecut sfârșitul verii de Vlad Sălbatecu, iar la Piatra Neamț Instrucțiuni pentru asamblare corectă, după textul lui Thomas Eccleshare. La Fabrica de Teatru Turda a regizat Kapnobatai, un poem vizual, nonverbal, conceput de regizor ca un pariu ambițios al schimbării de registru.
La Tandrețea a colaborat cu Vlad Sălbatecu (dramaturgie), Elὂd Golicza (decor), Cristina Breteanu (costume), Richard Balint (sound design), plus actorii Giorgiana Coman, Anca Sigmirean, Alina Leonte, David Constantinescu, Eugen Neag, Pavel Sîrghi. Asistăm la un basm-comedie romantică, cu ecouri din Visul unei nopți de vară. Dramaturgul Alfredo Sanzol nu-l parodiază pe Shakespeare, ci îl citează în semn de omagiu. Decorul stenic, copleșit de verdeață luxuriantă, devine multifuncțional, în răsuciri perfect orchestrate. Costume colorate, umor, onomatopee, sunete hilare (Richard Balint se întrece pe sine), femei deghizate în bărbați, quiproquo-uri revigoratoare – toate reinjectează povestea cu șarm exploziv. De la început, se conturează o simetrie premonitorie și provocatoare pe plan diegetic: regina cu două fiice, tatăl cu doi fii. Unde mai poate fi un paradis fără bărbați sau unul fără femei? Cu simplitate, despre eterna atracție. Cu vervă, într-un spectacol infuzat de energie, iar actorii sunt unul și unul, la un nivel superior de implicare și talent. Excelentă scena cu fumul din butoi – o magie ce schimbă optica atitudinilor. Regizorii care construiesc comedii își asumă un risc imens: dacă spectatorii nu vor râde? La acest spectacol se râde mereu, validându-se demersul comic. Dacă aș sugera ceva spectacolului, ar fi ajustarea/eliminarea unor scene, care scad ritmul. S-ar câștiga un sfert de oră, iar piesa ar primi o rotunjime de invidiat. Oricum, spectacolul prefigurează și configurează o reușită scenică.
