La Teatrul Regina Maria din Oradea a avut loc premiera Oglinda spartă/Broken Glass. Roman Doljanski a conceput un scenariu dinamic după piesa lui Arthur Miller din 1994. Regia îi aparține lui Timofei Kuliabin, important regizor versatil, recompensat cu premii notabile. De la începutul reprezentației orădene realizezi că vei asista la un spectacol de excepție, mai ales când decorul lui Oleg Golovko propune – mutatis mutandis – un fel de ecrane paralele, care se luminează sau se închid, permițând o derulare continuă a scenelor, fără pauze. Trei interioare în succesiuni epice orchestrate savant, cu un ecleraj lipsit de stridențe. Panouri-uși în stil japonez, care glisează imperceptibil.
Piesa este o dramă psihoterapeutică, în care firele epice converg spre relația doctor-pacientă. A folosit medicul metode corecte pentru vindecare, dacă la unii din jurul lor s-a imprimat un eșec nociv? O tensiune perpetuă, un suspans cu un halou frisonant de semnificații. În piesa lui Miller persistă ecouri ale Nopții de cristal (pogromul evreilor din 1938). Cum era de așteptat, dramaturgul Roman Doljanski mută accentele spre problemele contemporane, păstrând mesajul inițial. Ba mai mult, a creat un personaj nou (absent din textul lui Miller) – directorul clinicii, care conduce investigația despre doctorul care a săvârșit un miracol incredibil. Piesa face un slalom visceral printre conflicte, vinovăție, speranță, depresii, frici politice.
Un alt atu al spectacolului: muzica originală semnată de Timofei Pastuhov, devenind un „personaj” continuu, cu inflexiuni premonitorii. Parcă nu e muzică, e un fel de tăcere răzvrătită, vorbitoare, un scâncet simfonic atenuat, o reverberație îndepărtată e unui clopot rănit. Greu de descris, dar creează o magie psihedelică, o „frică de ceva”. Joacă în spectacol Răzvan Vicoveanu (doctorul ambițios, între profesionalism și fragilitate umană, între obstinație și empatie absconsă), Richard Balint (directorul clinicii, echilibrat și credibil, ca de obicei), Denisa Irina Vlad (pacienta Sylvia, un rol complex – o interpretare senzațională, adesea fascinantă, cu expresivitate facial-gestuală), Eugen Neag (soțul chinuit, interpretat plauzibil, cu sinuozități cizelate), Anda Tămășanu (Jessica – între vitalitate și directețe), Alexandru Rusu (managerul pragmatic, rațiune și echilibru). Sylvia devine deodată paralizată. Philip, soțul ei, îl contactează pe Dr. Harry Hyman, care crede că paralizia Sylviei e psihosomatică și o tratează conform diagnosticului său, descoperind gradat problemele pacientei în căsnicie. În spectacol se realizează o pendulare temporală, care potențează marca de policier. Adică o vedem pe Sylvia vindecată, dar dorim reîntoarcerea în trecut, să punctăm etapele vindecării. Regizorul Timotei Kuliabin a finisat spectacolul ca un ceasornicar magic, fără exagerări sau alunecări imprecise. Scenele sunt riguros create, elaborate ingenios, cu nuanțe, gesturi, tăceri apăsătoare, dar pline de sens. Un spectacol de referință în repertoriul teatrului din Oradea.
