EXPOZIȚIE: „Schizotopia: Homo Electus”
AUTOR: Radu Carnariu
CURATOR: Maja Ćirić
PERIOADA: 23 septembrie – 20 noiembrie 2025
LOC DE DESFĂȘURARE: Galeria Artep – Iași
Între Homo Erectus și Homo Electus sunt vreo două milioane de ani de evoluție. Însă noua „specie” nu ne mai lasă iluzia continuării acestei evoluții, căci Homo Electus din prezent e mai degrabă un prefabricat sau un compus de laborator oferit publicului în așa fel încât să-i acopere toate așteptările, oricât de fanteziste ar fi ele. De la aceste observații simt că începe expoziția artistului Radu Carnariu la Galeria Artep din Iași, parte a unui proiect mai larg denumit „Schizotopia”.
Sigur că voi păstra câteva cuvinte, înainte de finalul acestui text, pentru a prezenta întregul proiect. Deocamdată însă mi-aș dori să intru în expoziția manifest intitulată Homo Electus și să încerc să mă apropii de înțelesul lucrurilor cu ajutorul lui Radu Carnariu. Iar în această expoziție pătrunzi, ca-ntr-un purgatoriu cu sens opus, direct sub presiunea unor imagini cu Trump și Putin ce „tapetează” culoarul de acces. După care riști respirații claustrofobe într-un spațiu opresiv, creat din pictură, din colaje, din obiecte de artă hibridă zăpăcitoare, din lucrări realizate de artist in coll. with AI și din cortine digitale de social media ale căror falduri scurg către vizitatori chipuri dictatoriale.
La o primă senzație, Trump și Putin par a fi protagoniștii acestui manifest artistic. Imaginile celor doi lideri „suveraniști” sunt pictate sau printate peste tot, sunt iritante, sufocante și uneori abracadabrante. Însă, odată ce pătrunzi în expoziție și dai cortinele deoparte, e ușor să-ți dai seama că aceste chipuri au fost, în fapt, doar niște instrumente de măsură în pendularea artistului, cum mărturisea chiar la vernisaj, între arta critică și arta clinică. Trump și Putin ca instrumente de măsură a neputințelor noastre, a capacității noastre de înțelegere, a reacției noastre ca societate la noutățile înfricoșătoare cu care ne potopesc noile tehnologii. În marasmul ăsta potopit de întrebări și neînțelegeri ne invită, de fapt, Radu Carnariu prin excelentul său demers artistic de la Iași, pe care l-aș recomanda în tăcere, cu priviri complice și cu temeri comune împărtășite, tuturor celor care se simt copleșiți de zgomotul furios al noii lumi în care ne-am trezit de câțiva ani că trebuie să funcționăm.
Homo Electus este, firește, o invitație la dialog. Sigur că așa spunem despre orice produs artistic, inclusiv despre cel cu care sunt mai obișnuit, adică cel literar, însă de astă dată simt cumva că sunt mai îndreptățit să folosesc acest loc comun: invitație la dialog. Pentru că, vizitând expoziția, am avut de câteva ori percepția acută că artistul ne invită sau chiar, mai pe șleau spus, ne apucă de gulere și ne scutură puțin, cerându-ne ferm răspunsuri. La ce întrebare? Păi, de fapt, fiecare lucrare din expoziție este o întrebare pentru privitor. Radu Carnariu, scriam undeva mai sus, ne propune incertitudinea, ne propune frica, ne propune chiar marasmul ca suprateme. Și nu pentru că ar avea el răspunsuri pentru noi, evident, nici pentru că ar spera el să-i fim terapeuți prin răspunsul nostru. Senzația pe care mi-a creat-o această operațiune pusă-n scenă la Galeria Artep a fost aceea că artistul a încercat prin intermediul ei să afle dacă și noi simțim cu aceeași presiune copleșitoare incertitudinea, frica, marasmul. Așa traduc deci și acea „invitație la dialog” pe care aș încerca s-o extrag astfel din zona clișeului: răspunsul pe care-l caută artistul de la noi nu e unul al ideilor, al rațiunii, al comunicării verbale. Radu Carnariu ne oferă o expoziție în care să ne alăturăm angoasele și să le lăsăm să comunice între ele.
Și pentru că vorbim despre domeniul vizual, Trump și Putin, dar și Kim Jong-un sau Elon Musk, ale căror chipuri se întrezăresc la rându-le în lucrări, sunt doar niște imagini ale acestor angoase. Imagini construite în expoziție din pixeli și din fluxuri de date, așa cum sunt, aș îndrăzni să spun, și în realitate. Căci oamenii există, dar o mare parte din puterea lor asupra noastră nu e dată nicidecum de existența lor propriu-zisă, ci de forța cu care ne copleșesc mediatic. Sigur, Trump, Putin și multe alte figuri contemporane ne afectează viața și direct, prin deciziile pe care le iau și care ne poziționează în siaje periculoase. Dar nu atât deciziile lor îi fac prezenți în fiecare clipă a vieților noastre, cât modul în care ne sunt livrați non-stop de rețele. Adică de tot ceea ce ne înconjoară, pentru că mai toți trăim cufundați în oceanul noilor media, în care informarea și dezinformarea ne ocupă mințile concomitent și nonșalant, căci nu mai există granițe și filtre.
Cam asta îl aud eu spunându-mi, prin această expoziție, pe Radu Carnariu: Trump, Putin și alții sunt precum niște fonduri de investiții în care ne subscriem ura, ratările și neputințele. Iar randamentul pe care ni-l dau și mai ales ni-l vor da înapoi în timp va fi copleșitor, căci această piață a urii, a ratărilor și a neputințelor se află în plin bullmarket, crescând într-un ritm pe care nici un indice bursier nu l-ar putea atinge. Sigur că artistul nu ne spune toate astea extrăgând metafore din zone financiar-speculative, așa cum am făcut-o eu. Radu Carnariu folosește în schimb designul speculativ, punându-ne în față nu numai prezentul, ci și viitorul pe care îl creăm făcând asemenea „investiții” precum cele amintite mai sus.
Nu o să închei, bineînțeles, fără a-mi onora promisiunea făcută de la bun început, aceea de a prezenta pe scurt proiectul „Schizotopia”, inițiat de Asociația Galeria Artep. Și-aș vrea să remarc, mai întâi, pregnanța pe care Galeria Artep a câștigat-o în ultimii ani în spațiul cultural al Iașiului: o galerie elegantă, care s-a remarcat prin constanță și seriozitate, aducând nume mari ale artei naționale și internaționale la Iași, cu expoziții care chiar vin cu acea coerență de care avem nevoie. Iar proiectul „Schizotopia” este un bun argument pentru aprecierile mele de mai sus, fiind descris de organizatori drept „un manifest vizual împotriva autoritarismului hibrid” și cuprinzând mai multe acțiuni culturale. Prima este, așa cum s-a înțeles deja, expoziția Homo Electus a lui Radu Carnariu, al cărei vernisaj a avut loc pe 23 septembrie și care va putea fi vizitată până pe 20 noiembrie 2025. Expoziția nu este însă una „închisă”, ea găzduind încă două intervenții pe temă propuse de artiștii ieșeni Andrei Cozlac (pe 10 octombrie) și Alexandra Ghioc (începând din 21 octombrie). De asemenea, acest proiect, care este co-finanțat de AFCN, include o serie de dezbateri pe tema designului speculativ, cu invitați internaționali de prestigiu: David Kester (30 octombrie), Ezio Manzini (13 noiembrie) și Marti Guixe (20 noiembrie).
Pentru un ultim paragraf, îmi doresc să revin totuși la Radu Carnariu, dar nu înainte de a mărturisi că scriu rar texte despre artă, căci nu caut exerciții profesioniste în domeniu, ci doar un mod de a-mi exprima o pasiune. Însă de astă dată, după ce am participat la vernisajul expoziției, mi-a fost imposibil să nu-mi doresc să și scriu despre ea. Pentru că Radu Carnariu este un artist pe care-l admir enorm și care merită admirat și cunoscut de cât mai mulți iubitori de artă. Nu-i voi prezenta aici CV-ul, căci o simplă căutare pe Google îl aduce la îndemâna oricui. Voi sublinia însă că, de când am avut bucuria să-l cunosc, i-am prețuit nu doar calitatea artistică și spiritul critic, dar, înainte de orice, faptul că se numără printre acei artiști care își îmbogățesc talentul prin rafinament cultural, prin lecturi și deschideri spre alte arte. Poate părea o observație banală, dar în fond e un lucru mare.
