„Prefer un artist care cântă trei note unui artist care se ascunde în spatele inteligenței artificiale”

Puține sunt trupele românești care au reușit să străbată mai mult de 30 de ani în undergroundul muzicii metalice. Drumul firesc este de obicei capitalizarea publicului și trecerea spre mainstream sau, de cele mai multe ori, disoluția din diverse motive. Andy Ionescu, membru fondator și liderul trupei Taine, era unul dintre artiștii cu care mi-am dorit cel mai mult să stau de vorbă de când mă ocup de rubrica Discografic. Și asta din mai multe motive: Chaos and Contemplation (discul recent din 2023), parcursul formației din zorii post-comunismului și până în prezent, proiectul Underground Music pe  care îl păstorește, dar și pasiunea extraordinară cu care Andy vorbește despre influențele sale la nivel compozițional și de interpretare. A rezultat o discuție lungă, ce s-a întins pe aproape 90 de minute, pe care o veți citi în două părți distincte. Să-ncepem!

Chaos and Contemplation, o pleiadă de artiști internaționali invitați

Andrei Zbîrnea: Chaos and Contemplation, cel mai recent material discografic Taine. E o călătorie muzicală prin sfere death-metal, progressive și chiar heavy-speed. Cum a fost procesul de creație? Care sunt bornele cele mai importante pe care a fost nevoie să le bifați să ajungeți la o formulă finală și care sunt cele mai importante ecouri de până acum din partea ascultătorilor sau a colegilor de breaslă?

Andy Ionescu: Era timpul să scoatem un nou material, pentru că EP-ul Resurrection a fost lansat în 2013. Și era necesar, măcar o dată la zece ani, să realizăm ceva nou. Unele dintre piese erau deja scrise de-a lungul anilor, dar nu erau incluse pe niciun album. Între timp, au mai apărut trei sau patru single-uri până la Chaos and Contemplation. O parte dintre piese erau deja compuse, pe celelalte le-am scris în ultimii trei sau patru ani. Procesul de creație și de înregistrare a durat aproape patru ani. Iar partea de mix, master și coperta, încă un an. Din momentul în care ne-am apucat de înregistrat, a durat cinci ani de zile să-l finalizăm.

Am colaborat cu mai mulți artiști, cel puțin doi dintre ei de renume internațional. Este vorba de Vikram Shankar (clăpar, n.r.), care de vreo 2 ani cântă și cu Pain of Salvation.  Când l-am cunoscut eu, era doar cu Lux Terminus și cu proiectul cu Tom Englud de la Evergrey (Silent Skies, n.r.). Între timp, am văzut că e deja membru stabil în Within Temptations, l-au anunțat în aceasta poziție. L-am mai avut în echipa de la Chaos and Contemplation și pe Robin Zielhorst, pe bas. El a cântat și în trupa Cynic (metal progresiv din Miami, Florida, n.r.). Am vrut să fie basul fretless, fără taste și în România nu prea găsești astfel de artiști.

Și sunt chiar două piese pe album cu bas fretless. Una din ele este cu Robin Zielhorst și cealaltă piesă cu un muzician care cântă numai fretless.[1] Din România, invitat a fost Marius Pop, băiatul lui Călin Pop. Marius e unul dintre cei mai buni chitariști din țara noastră. La voce i-am avut și pe Maria Modoran și Mihu de la Machiavellian God.

Procesul de înregistrare a durat ceva timp. Ambiția mea a fost ca materialul să fie mixat de către un inginer de sunet adevărat, unul dintre cei mai buni din lume. Practic, e un profesionist din top zece mondial în momentul ăsta și care a mixat și produs mai ales albume din zona de progresiv, nu de metal extrem. Forrester Savell e numele lui și e australian. A lucrat în special cu Karnivool (trupă de progressive metal din Australia, n.r.), pentru colaborarea asta e celebru. Cu Forrester Savell am făcut mixul și masterul. L-am așteptat vreo șase luni, pentru că era foarte prins cu alte proiecte.

La realizarea coperții am colaborat cu un neamț, specializat chiar în zona asta de metal mai extrem. Björn Gooßes se numește și e un grafician destul de cunoscut. Nu e din zona lui Costin Chioreanu. Germanul e mai degrabă pe suprarealism. Am mai colaborat cu Björn Gooßes și la EP-ul Resurrection și am fost foarte mulțumit de ceea ce a ieșit.

Încă mai sunt metaliști în România care nu au auzit de Taine

AZ: Și cum a fost receptat până acum discul Chaos and Contemplation în cei doi ani care au trecut de la lansare?

AI: Ceea ce facem noi e o muzică de nișă. E apreciată doar de cunoscători. Încă mai sunt metaliști în România care nu au auzit de Taine (râde, n.r.). Mă refer la ascultători de Bucovina, Trooper, din zona ceva mai comercială. E destul de surprinzător că nu au auzit de Taine. Totuși, am fost recent la concertul lui Joe Satriani și Steve Vai, din București, și erau câțiva spectatori care aveau tricou cu Taine. Asta cumva echilibrează balanța.

La un moment dat, am urmărit în Analytics-ul de la Spotify și YouTube ce piese erau mai ascultate din repertoriul nostru. Când aveam concerte, vedeam niște peak-uri în Analytics. La fel, când am avut turneu în primăvară (2025, n.r.). Oamenii veneau de la concert și mai ascultau acasă niște piese. Probabil că așa funcționează peste tot.

Mi-am adus aminte de Gojira (progressive death-metal din Franța, n.r.) la deschiderea Jocurilor Olimpice de la Paris, din 2024. Au avut atunci 30 de milioane de ascultări într-o singură zi. Majoritatea celor care au urmărit festivitatea de deschidere probabil că nu știau cine e Gojira și au aflat atunci când i-au văzut la ceremonie.

AZ: Ai spus, într-un alt interviu, că discul recent, Chaos and Contemplation, e cea mai mare realizare după nașterea copilului? Care ar fi motivele principale pentru o asemenea senzație și cum poți să continui artistic după un moment ca ăsta?

AI: Ceea ce lumea nu înțelege mereu este faptul că în spate trebuie să existe o motivație foarte puternică, în muzică sau în orice alt domeniu. Mă refer la motivație fără monetizare. Când m-am apucat să scriu albumul, aveam 44-45 ani, iar așteptările nu erau de câștig financiar, ba din contră. Te costă foarte mult. Forrester Savell e un tip scump ca să ajungi să mixezi la el. La fel, să faci CD-ul, să-l multiplici, sunt costuri foarte mari. Eu am avut dorința ca discul să se materializeze și în format fizic.

Factorul-cheie: motivația. Studiu de caz, Meshuggah

AI: În primul rând, trebuie să existe motivația. Dacă nu mai e motivația artistică, îi ia locul alt tip de motivație: financiară sau de orice alt fel. Și e cu atât mai greu cu cât sunt mai mulți membri în trupă. Ei trebuie să fie motivați într-un anume fel, mai ales că nu există niciun avantaj financiar. Ba chiar din contră: dacă mergi într-un studio, trebuie să plătești. Aici am avut noroc, pentru că am înregistrat la studioul meu. Invitații pe album au fost remunerați, și Vikram și Robin. Nu au fost mii de euro, au fost sume civilizate. A trebuit să asculte și să le placă înainte de a lua decizia de a participa la proiectul albumului.

E o problemă globală treaba cu motivația, e cel mai greu de atins. Sunt trupe cu potențial uriaș la nivel internațional, care au o capacitate creativă foarte mare. Dar nu o să aflăm niciodată despre ea, deoarece nu ajung să-și expună materialul, nu ajung într-un studio, unde produsul brut să fie mixat și masterizat, iar la final nu vom avea parte de  disc într-un format fizic sau digital.

Una dintre trupele din anii ‘90 care a fost înaintea timpului ei și ca sound și compozițional, a fost Meshuggah, (technical death-prog metal din Suedia, n.r.). Dar ei s-au păstrat pe drumul ăsta. Mi-aduc aminte că ascultam pe când eram puști, aveam casete cu suedezii. Ei au cântat aceeași chestie timp de peste 30 de ani. În setlistul lor de astăzi sunt piese de pe primele lor albume, care sună în continuare la fel de bine. Diferența e că în prezent au succes. La inceput Meshuggah participau la tot felul de festivaluri și cântau pentru zece speriați, care se uitau și nu înțelegeau nimic din ce vedeau pe scenă. Eu le-am dat la vremea aia o casetă colegilor mei, să asculte și ei Meshuggah. Ei erau cu Metallica, Megadeth sau Annihilator. Mi-au dat caseta înapoi că nu înțelegeau ce le-am făcut, ce fel de muzică era aia. Meshuggah a ținut să exploateze la maximum pe nișa lor, normal că și show-ul lor s-a îmbunătățit în timp.

Și au fost recunoscuți în final ca inventatorii unui gen muzical, djentul cum este el cunoscut în lumea metal. Djentul li se datorează în proporție de 100% lor și de-abia astăzi Meshuggah reprezintă într-adevăr o trupă mainstream, super-mainstream. Ei au continuat să cânte în toți anii ăștia, având cam aceeași formulă de la înființare. Asta înseamnă să fii consecvent până la capăt. Și nu știu ce s-a întâmplat, cum au rămas motivați, pentru că mai mult ca sigur a fost o perioadă în care nu au câștigat niciun ban din actul artistic. Astăzi câștigă bani din muzică, e clar. O situație asemănătoare e și cu Opeth (progressive death-metal din Suedia, n.r.).  Am ascultat multe interviuri cu solistul, cu Mikael Åkerfeldt, și el spune cam același lucru despre ideea de motivație.

Cred că rockerii n-au dispărut, chiar cred că suntem mai mulți decât eram acum 20 de ani

AZ: Revenind cumva, și legând lucrurile de treaba asta cu motivația, o să te întreb de platforma Underground Music. Care este intervalul de timp necesar pentru ca o trupă să se închege și să reziste probei timpului? Și, mai ales, câte dintre ele își găsesc motivația cu adevărat?

AI: Underground Music a pornit în ideea de a oferi un fel de sprijin trupelor românești, care să se materializeze prin costuri mai mici la studio, prin deal-uri cu casele de print, cu graficienii, cu sălile de repetiție, comunicate de presă gratuite. Avem o sală de repetiții chiar aici, în clădirea în care înregistrăm discuția. Am încercat să facem o comunitate închegată. Proiectul are deja cinci sau șase ani. La un moment dat, am avut ideea să centralizez toate localurile din România unde se cântă, cu numere de telefon sau cu mailuri.

Din păcate, zona asta de metale e o chestie nișată și foarte dinamică. Prima problemă este că trupele se sparg repede. Adică dintre sutele de formații pe care le-am avut înscrise pe Underground Music, de când am început proiectul, cred că mai sunt active mai puțin de jumătate. Restul au dispărut între timp. Evident, că au mai apărut și altele, dar e o dinamică extraordinar de mare. Se înscriau acolo pe site, își puneau o poză. Practic, era un fel de Wikipedia al trupelor românești. Am făcut și câteva playlisturi de Spotify cu Underground Music, apoi un radio autentic românesc cu toate piesele, care sunt așezate aleator acolo. Asculți toate trupele din undergroundul românesc pe postul respectiv, de la punk, până la metalul extrem.

Din nefericire, tinerii muzicieni nu au înțeles cum pot participa și cum se pot integra pe o platformă de genul ăsta. Foarte mulți au fost surprinși că e gratis și mă tot întrebau cât îi costă. Totuși, trebuie să se organizeze și ei, să facă două-trei poze, să scrie câteva cuvinte despre proiect, ș.a.m.d. Și până și asta e greu pentru unii. Mulți au renunțat sau nu s-au mai întors. Pentru că nu au fost în stare să-și facă un pachet cu poze, o descriere și alte informații esențiale.

Și aici mă gândeam că e practic loc de produs bani. Dacă n-ai poze, îți trimitem noi un fotograf să te ajute. Nu știi să scrii un text sau un comunicat de presă? Intervenim și aici. Deși, acum au apărut ChatGPT sau Claude, care te ajută pe zona asta destul de mult. Ideea de Underground Music e semifuncțională, pentru că nu participă oamenii cum ne-am dori. Am încercat să mai fac interviuri cu ei, comunicate de presă, dar tot numele consacrate trimit materiale: Trooper, Scarlet Aura. Trupele underground mai au câte un concert și mă roagă să-i ajut cu câte un comunicat de presă. Dar nu am timp și nici resurse pentru asta, mai ales acum că există inteligența artificială.

Underground Music ar fi putut să crească și am văzut foarte multe platforme românești făcând asta. De exemplu revenirea Metal Fanului în online. Dar gândește-te ce însemnau ei acum 20 de ani. Cred că rockerii n-au dispărut, chiar cred că suntem mai mulți decât eram acum 20 de ani. Și online-ul ar trebui să evolueze, să te ajute să creezi conținut de calitate.

Algoritmul TikTok nu favorizează deocamdată artiștii mai cunoscuți

AZ: Care e relația ta și a trupei Taine cu social media? Mă refer aici la Meta, TikTok, Spotify, Apple Music ș.a. Le poți ignora și totuși să rămâi relevant pentru un anumit segment de public?

AI: Nu le poți ignora, evident. Clar că Facebook-ul e în continuare cel mai puternic, pentru că are și toolurile respective. Ai un concert, îți creezi un eveniment. Dacă lansezi ceva, poți să pui acolo reel-uri. Instagramul are și el nișa lui. Apoi e și TikTok-ul. Din păcate, pe partea de artiști platforma made in China nu a crescut deocamdată cine știe ce. Nici artiștii mari nu reușesc să se viralizeze cât și-ar dori pe TikTok. În schimb, lucrurile arată altfel pentru băieții și fetele care stau în casă și cântă la chitară. Acolo merge mai bine TikTok-ul. Probabil că algoritmul pentru asta e mai degrabă: pentru oamenii simpli care produc acasă tot felul de videoclipuri și mai puțin pentru ăia foarte cunoscuți, care sunt deja pe alte rețele. Suntem cu Taine și pe Spotify și pe Apple Music. Când am lansat Chaos and Contemplation, l-am plasat peste tot.

AZ: Acum îți voi adresa întrebarea care mă macină cel mai mult în ultima vreme. Unde sunt oamenii interesați de munca mea, a ta, a altora? În cazul Taine, voi aveți o trupă, niște ani în spate, dar sunteți și în muzica actuală în același timp. Și întrebarea e: unde e preponderent publicul vostru? Pe ce rețele? Funcționează poate mailurile sau mai degrabă tipurile de conținut foarte concis?

AI: Eu cred că nu stă nimeni să citească, dacă le dai mailuri sau un newsletter cu ce concerte ai mai avut. Merg mai degraba reelurile de Instagram de 10-15 secunde, în care cântăm și lumea se simte bine. Am mai făcut niște experimente, am pus piese în fundal de pe Chaos and Contemplation cu link și apoi să dea utilizatorii click pe ele. Am obținut niște rezultate în Analytics, poate 100 de ascultări. Dar nu poți să faci asta în fiecare zi, pentru că dacă văd oamenii același tip de conținut foarte des, la un moment dat se vor dezabona. E tricky treaba asta cu social media, adică trebuie să fii prezent, dar nu trebuie să fii obositor de prezent. Sau trebuie să vii de fiecare dată cu ceva nou. Dar cu ce poți să vii nou atât de des?

Treaba e simplă: cu cât cânți mai simplu și nenișat, ai un fanbase mai mare. Cu cât cânți mai complex și într-o manieră extremă, cu atât fanbase-ul se îngustează. Pierzi majoritatea femeilor. Nu o spun eu, o spun statisticile. Din punct de vedere financiar, femeile sunt cele mai mari consumatoare de muzică. Sunt studii pe tema asta. Ele sunt cele care își duc mai degrabă partenerii la concerte. La Vama, la Om La Lună, la The Motans. Nu mai zic de Delia sau Smiley, acolo e cu totul altă ligă. La Taine, mă uitam pe statistici, ponderea e de 70% bărbați și 30% femei. Cred că la trupe și mai nișate, raportul între sexe e chiar mai dezechilibrat.

ChatGPT mi-a dat 10 variante de titlu de album din care am ales unul

AZ: Se tot discută cum distruge inteligența artificială muzica. Cu argumente, impulsiv, în toate felurile. Eu voi formula puțin diferit. Cum te poate ajuta AI-ul ca muzician, la nivel de compoziție sau stilistic?

AI: În compoziție nu te poate ajuta AI-ul și ar fi rușinos pentru un artist să apeleze la așa ceva. De fapt, toată muzica este despre puterea ta interioară de a crea ceva de la zero. E vorba despre cât de capabil ești să screezi muzică, iar dacă tu apelezi la inteligența artificială să compună în locul tău, n-are sens să te mai chinui să practici chestia asta. Evident că o poți face pentru bani, însă, ca muzician, procesul creativ nu te mai definește absolut deloc. Prefer un artist care cântă trei note, pe care le interpretează el și e autentic, unui artist care se ascunde în spatele inteligenței artificiale.

AZ: Dar la masterizare sau mixare de sunet? Funcționează acolo mai bine AI-ul?

 AI: Nici acolo. Am incercat toolurile astea, pentru că le folosesc la studio și nu funcționează deloc. Inteligența artificială ți le poate face să sune corect. Am văzut pe YouTube tot felul de chestii făcute cu inteligența artificială, de exemplu progressive death-metal cu AI. Nu se poate asculta. Nu transmite nimic, nicio emoție. În rest, nu cred că poți face versuri doar cu AI. Aleator poți pune niște cuvinte să rimeze cu inteligența artificială, fără să ții cont de mesaj.

Sunt însă lucruri pe care le poți face cu AI-ul ca muzician. Și am apelat eu de exemplu la câteva dintre ele. Chiar când a apărut ChatGPT. Aveam piesele, i-am explicat în mare despre ce e vorba, i-am creat un context și l-am rugat pe ChatGPT să-mi dea un titlu de album. Evident că din zona de metal și avea deja un background și un prompt suficient de stufoase. Știa cine sunt, învățase deja ce reprezintă trupa Taine. Iar ChatGPT mi-a dat zece variante de titlu de album din care am ales unul, Chaos and Contemplation. Era printre cele zece variante pe care le vehiculase inteligența artificială.

AZ: Probabil că ai avut un prompt foarte specific…

AI: Eu numai așa lucrez, cu prompturi foarte specifice, cu foarte multe detalii, ofer foarte mult context.

ChatGPT te mai poate ajuta și în zona de statistici. De exemplu, îi spun că suntem o trupă de metal din România și că lansăm un album. Și îmi generează apoi zece pași cu ce trebuie să fac înainte de apariție și după apariția materialului discografic. Sunt lucruri generale, care se aplică cam peste tot în industria muzicală. Și, într-un Excel, îmi bifam săptămânal toate momentele alea, toți pașii pe care îi parcursesem. Evident că n-am făcut nici jumătate din cât îmi spusese ChatGPT să fac, dar a contat. Probabil că dacă aș lansa acum un alt album, aș avea mai multa experienţă și aș acoperi și mai multe lucruri din lista respectivă.

Sunt foarte multe trupe care pleacă de la mine de la studio cu albume scoase și nu auzi nimic despre discul respectiv în lunile de după. Nu primesc niciun fel de feedback. E foarte frustrant pentru un muzician, oricât de de mic ar fi, să nu primească niciun fel de feedback. Și e foarte aiurea că, astăzi când există aceste tooluri, ei nu învață să le folosească. Sunt chestii simple, iar trupele aflate la început de drum ar putea să învețe să se ajute de ele pentru comunicate de presă, pentru bio-uri și chiar pentru un site de prezentare, care să includă și un link spre un playlist de YouTube sau Spotify cu piesele lor. Au dat 2.000 de euro să scoată un album, să-l masterizeze, să fie frumos? Atunci de ce nu mai investesc alte câteva sute de euro ca să ajungă produsul artistic și la oameni?

VA URMA

---

[1] Al doilea basist fretless invitat este Lukas Florian, conform https://taine.bandcamp.com/album/chaos-contemplation