Poeme

ia te uită

întâi trebuie să înveți,
apoi trebuie să uiți ca să poți merge mai departe, 
apoi te înveți cu uitarea, 
o invoci ca pe-un curier pe revers, 
un serviciu de salubritate,
apoi uitarea începe să vină neinvitată,
rămâne peste noapte, 
apoi își aduce periuța de dinți,
apoi lenjerie de schimb, 
papucei,
până se mută cu totul în tine
pe nesimțite
până vei uita tot
vei crede că tu erai musafirul
și vei ieși din tine


 
Kalașnikov Fried Chicken

îngerașul meu a lipsit atunci toată ziua, 
a avut o filmare pentru o reclamă la KFC,
i-au pus în jurul unei mese, 
cu o găleată-n față, plină cu aripioare de pui prăjite, 
și când cineva le striga: gustați!
se repezeau la găleată, luau câte-o aripioară, mușcau,
apoi cineva striga: stop! și altcineva trecea 
cu altă găleată și-i întreba: scuipați?
și-o luau de la capăt 
iar și iar și iar de la capăt:
gustați! 
scuipați? 
gustați! 
scuipați?
gustați! 
scuipați?
uite-așa, toată ziua.

când am văzut clipul nici n-am recunoscut-o 
printre acele fețe aplatizate de hămesire și tâmp extaz
de zici că-nfulecau aripioare de înger prăjite
din găleata care-i blagoslovea cu icoana 
colonelului cu papion, Harland Sanders, 
și imediat mi-a venit în minte alt clip, pe care doar ce-l văzusem
cu un călugăr rus propovăduind la o masă 
pe care se odihnea un Kalașnikov:

„să vă învăț cum să încărcați corect muniția: 
pentru ca un glonț să intre în țintă, 
în inamic, 
să-l distrugă, 
nu în nimic, 
nu în aer, 
asta ne învață Sfinții Părinți: 
când luați glonțul spuneți următoarele cuvinte: 
Sfântă Maică a lui Dumnezeu, salvează-ne. 
Sfinte Părinte Nicolae, roagă-te la Dumnezeu pentru noi. 
Sfântă Maică a lui Dumnezeu, salvează-ne. 
Sfinte Părinte Nicolae, roagă-te la Dumnezeu pentru noi. 
Sfântă Maică a lui Dumnezeu, salvează-ne. 
Sfinte Părinte Nicolae, roagă-te la Dumnezeu pentru noi.
Țarule Nicolae al II-lea, roagă-te la Dumnezeu pentru noi.”
 
9 luni de măcel în Ucraina
KFC a continuat să vândă aripioare prăjite în Rusia
până s-a îndurat cineva să strige: stop. 
scuipați?

o, voi, neprihănite aripioare de înger,
sfințite de-a noastră hămesire, 
prăjite, 
rugați-vă pentru noi
salvați-ne
rugați-vă pentru noi
salvați-ne
rugați-vă pentru noi
salvați-ne
	

 
un poem cu Alexandru Mușina

am visat că Alexandru Mușina s-a spălat pe mâini
și a scris imediat un poem în care 
Alexandru Mușina se spală pe mâini
un critic de specialitate a elogiat poemul în care
Alexandru Mușina se spală pe mâini
în timp ce un critic oarecare din public
a găsit de cuviință să comenteze că 
Alexandru Mușina s-a spălat pe mâini 
doar ca să scrie o poezie în care 
Alexandru Mușina se spală pe mâini
criticul specialist i-a atras atenția 
că noi nu avem cum să știm dacă 
Alexandru Mușina s-a spălat pe mâini cu adevărat
pentru că Alexandru Mușina din poezie nu e
același cu Alexandru Mușina din realitate
atunci altul a sărit să-l critice pe criticul specialist 
că l-a făcut nespălat pe Alexandru Mușina
criticul specialist i-a răspuns că 
nu-i vorba anume de Alexandru Mușina, ci-n general: 
literatura e una și realitatea e alta
imediat a mai sărit cineva: vreți să spuneți
că nu-i nevoie ca poetul să se spele pe mâini
înainte de-a scrie poezii?
că-n general, poeziile pot fi scrise cu mâinile murdare?
și că nimeni nu poate ști care poezie a fost scrisă
cu mâinile murdare și care cu mâinile curate?
atunci la ce mai folosesc specialiștii?
mă rog, cearta a continuat toată noaptea, 
dar eu n-am mai stat


paradisul

în rețelele sociale făcea furori un progrămel simpatic,
trimiteai niște poze cu tine 
și Inteligența Artificială îți făcea portretul ideal
cum n-ai mai văzut
ai fi putut jura că ești tu, dar frumos la modul irezistibil, 
și la mare finețe, de nu puteai spune ce ți-a schimbat, 
și tot ce-aveai de făcut era să-i permiți Inteligenței accesul
la datele tale, bifai la termeni și condiții „accept” 
și gata,
n-aveai cum să reziști, 
toți deveniserăm cei mai frumoși, 
absolut adorabili,
primeam și ne dădeam inimioare-n prostie,
doar când scriam ne mai poticneam, 
dar Inteligența putea rezolva imediat și asta:
pentru încă o bifă la termeni și condiții, 
îți rescria în timp real conversațiile,
încât ai fi jurat că ești tu, dar în zilele cele mai bune,
dacă le-ai fi putut apuca vreodată – 
sclipitor, inteligent, cel mai bun!
atât de irezistibili deveniserăm cu toții încât ne jenam 
să ne mai întâlnim în carne și oase,
dar Inteligența ne-a scutit și de asta: cu altă bifă 
un avatar 3D, în carne și oase inteligente, 
ne prelua toate funcțiile sociale,
aflam despre noi pe diverse canale 
că suntem actori, autori, oratori geniali
și că lumea, în sfârșit, devenise un paradis –
bifaserăm toți pentru asta, surâzători, la termeni și condiții,
ieșind, unul câte unul, discret 
din scenă 


Letum non omnia finit 

l-au îngropat pe măcelarul lui Putin
Prigojin
cel ce zdrobea țeste vii cu barosul
fu zdrobit și el de pământ:
i-au aruncat în aer avionul,
i-au cules cioburile, le-au înrămat în sicriu
și, în loc de onoruri, i-au pus alături 
cioburile unei poezii de Iosef Brodski
– natură moartă:
„cum pășesc peste prag,
nu pricep, nu discern:
ești fiul sau Domnul meu?
cum ar veni, mort sau viu?”

cu un avion îl expulzaseră din lumea sa și pe Brodski,
după ce isprăviseră toate metodele de-a-l face bine,
de-a-l repara, după ce
l-au acuzat de pornografie și antisovietism,
l-au băgat la nebuni, la pârnaie, 
l-au acuzat de parazitism social,
de eșecul îndeplinirii datoriei de-a se speti cinstit 
întru propășirea Mamei Rusia,
de pseudopoețeală în izmene de catifea,
l-au chestionat de ce-și spune poet, 
cine l-a ridicat la asemenea rang?
le-a zis: nimeni,
cine m-a ridicat și la rangul de făptură umană?
l-au condamnat la muncă silnică,
l-au despărțit de nevastă,
l-au diagnosticat schizoid, 
l-au declasat și ca făptură umană,
l-au declarat dispensabil, 
l-au aruncat într-un avion și l-au alungat din țara 
în care nu s-a mai întors niciodată
nici după ce-a luat premiul Nobel 
și s-au prăbușit Sovietele;

când a fost să-l îngroape,
într-un cimitir din laguna Veneției,
ai lui au vrut să îl pună lângă Stravinski și Diaghilev,
dar Biserica Pravoslavnică Rusă s-a opus,
abia i-au găsit un alt loc, în vecinătatea lui Ezra Pound,
pe care, fatalitate, îl detestase profund, 
căci ce-ar fi putut să-i apropie? și iată: 
moartea!
președintele noii Rusii trimisese-un morman imens de trandafiri,
dar asistența s-a îngrijit ca niciun fir să nu-ntineze mormântul exilatului rus,
le-a expediat pe toate pe al vecinului, și uite-așa 
Mama Rusia a onorat, fără știre, mormântul unui fascist
la fel cum poezia lui Brodski ornează acum mormântul unui ruscist

moartea are-un apetit infinit de-a strica socotelile:
cu câțiva ani înainte, la independența Ucrainei, 
Brodski scrisese, cuprins de-o stranie ucrainofobie:
„oameni de nimic, doar când vă va veni rândul să muriți
veți zgâria, gâfâind, marginea saltelei
după versurile lui Alexander, nu aberațiile lui Taras”

Pușkin sau Șevcenko?
Domn sau fiu? mort sau viu?

pe mormântul lui Brodski scrie-n latină:
„moartea nu-ncheie toate socotelile”

doar râde de ele 

 


altceva

începusem o carte, 
îmi plăcea cum curgea
și promitea, promitea,
dar a sunat telefonul
să rezolv niște chestii 
și-apoi m-am luat cu altceva

mi s-a făcut foame,
am deschis frigiderul 
și-am văzut ce-mi lipsea,
am coborât să îmi cumpăr,
m-a păcălit o ofertă 
și mi-am luat altceva

întors la mine, 
am băgat cheia-n broască
dar nu se mai potrivea,
mi-am zis că-i normal:
și casa mă-nlocuise cu
altceva, altceva