Așa cum e cazul cu orice canon literar, și cel românesc e populat de zei. Altfel spus, scriitorii canonizați stau între paginile istoriilor literare ca sfinții în calendar. Avantajul e că, astfel, avem repere – operele trecutului constituie fundamentul noilor opere. Fără un trecut literar consistent, cu greu poate apărea o literatură valoroasă în prezent. Se poate, chiar, ca acest lucru să fie imposibil. Dezavantajul e că zeii canonului literar ajung să nu mai fie chestionați de nimeni, trecând distanți prin prezentul literaturii cu aura lor care incendiază totul în jur. Dacă o cultură nu știe să-și coboare zeitățile de pe soclu/din icoană, atunci ea e sortită mediocrității și riscă să se rezume la mimetism epigonic.
Iar căile prin care autorii clasici pot reveni în agora sunt, în mare, două: prin opere literare care să-i conteste în mod direct pe înaintași, respectiv prin critică – literară, culturală, socială sau de orice tip ar mai fi.
Prin colecția FeminIN, lansată la începutul lunii martie, tânăra Editură Publisol ne propune un mic, dar necesar, act de iconoclasm. Aceasta a identificat zece cărți de referință ale literaturii române cuprinzând o pleiadă de personaje care, de două secole încoace, au canonizat o anumită viziune asupra femeii și feminității. Iubita, Ingenua, Inaccesibila, Mama, Fiica, Soția, Gospodina, Adulterina – tipuri umane care, în operele reunite în această colecție, capătă concretețe în măsura în care corespund unui anumit „ideal de feminitate“ stabilit ex cathedra de bărbați.
Scopul – aflăm din descrierea colecției – e ca operele trecutului să se poată reconecta, în măsura posibilului, atât cu prezentul literaturii, cât și cu realitatea socială.
Concepute de tineri critici literari și cercetători, studiile introductive cu care se deschid volumele colecției încearcă să deconstruiască această imagine ce s-a perpetuat în literatura română, propunând, iată, noi chei de lectură. Scopul – aflăm din descrierea colecției – e ca operele trecutului să se poată reconecta, în măsura posibilului, atât cu prezentul literaturii, cât și cu realitatea socială.
Reeditările, așadar, însumează următoarele titluri: Ioana de Anton Holban (prefață de Daiana Gârdan), Rusoaica de Gib I. Mihăescu (prefață de Mihnea Bâlici), Mara de Ioan Slavici (prefață de Daiana Gârdan), Adela de Garabet Ibrăileanu (prefață de Cătălina Stanislav), Adam și Eva de Liviu Rebreanu (prefață de Roxana Chiorean), Patimi de Sofia Nădejde (prefață de Ștefan Baghiu), Dona Alba de Gib I. Mihăescu (prefață de Lucia Țurcanu), Jocurile Daniei de Anton Holban (prefață de Daiana Gârdan), Femei de Mihail Sebastian (prefață de Mihai Iovănel) și Chira Chiralina de Panait Istrati (prefață de Emanuel Modoc).
„La Publisol, ne-am propus să aducem câteva update-uri acestui conținut aflat deja la dispoziția oricui. Cu alte cuvinte, dacă tot publicăm literatură clasică, hai să o facem inteligent și, mai ales, util.” — Răzvan Andrei, redactor-șef al Editurii Publisol
Coordonatorul colecției, Răzvan Andrei (redactor-șef al Editurii Publisol), ne-a explicat după ce criterii a selectat operele incluse în serie și ce-și propune prin această abordare: „Există o regulă nescrisă în lumea noastră, a celor care publicăm cărți, ca editurile să-și completeze portofoliul și cu opere din literatura clasică autohtonă. De obicei, editurile au în vedere autori pentru care nu e nevoie să mai plătească drepturi de autor și care se vând oricând, fiind (cei mai mulți) prezenți în programa școlară. Un simplu research pe Google ne arată că toate cărțile din această colecție există, în diferite formate și sub diferite abordări, pe piață – în librării sau în anticariate. La Publisol, ne-am propus să aducem câteva update-uri acestui conținut aflat deja la dispoziția oricui. Cu alte cuvinte, dacă tot publicăm literatură clasică, hai să o facem inteligent și, mai ales, util.
În primul rând, ne-am gândit că, vizual, cărțile autorilor români clasici n-au avut niciodată parte de abordări contemporane. Aceleași coperte cu țărăncuțe fericite, peisaje idilice etc. Pentru că apogeul literaturii române clasice a fost atins cam în perioada în care era și la noi în vogă Impresionismul, copertele cărților autorilor canonici au împrumutat ceva din atmosfera aceea «drăguță», dulceagă a picturilor lui Grigorescu. Acolo ne-am blocat vizual. Prin urmare, ne-am gândit să schimbăm evul. Copertele cărților din colecția FeminIN sunt toate realizate într-un stil minimalist-pop, sunt colorate și, credem noi, provocatoare. Și, ca obiecte de colecționat, arată bine. Dar lucrurile nu se opresc aici.
N-am vrut să-i propunem publicului doar o serie de coperte. Am adunat zece tineri critici literari și scriitori pe care i-am rugat să scrie prefețe, mici studii introductive, pentru cărțile colecției. Ne-am gândit și să restrângem puțin tematica. Așadar, ne-am concentrat pe opere care au personaje principale femei. Și de aici am intrat pe făgaș.
Dezbaterea privitoare la statutul femeii în societate în general și în societatea românească în particular e în toi. De fapt, în România abia de câțiva ani încoace a început cu adevărat discuția. Pentru publicul românesc, feminismul și studiile de gen țin încă, din păcate, de partea exotică a studiilor culturale. Suntem, deci, la Publisol, în avangardă. După cum se poate vedea – și-i invit pe toți cei interesați de literatra română, dar și de noile dezbateri privitoare la feminism și studii culturale să cumpere cărțile –, rezultatul e fantastic: zece cărți clasice, coborâte de pe soclu și supuse din nou dezbaterii care, de această dată, nu mai e una strict estetică, ci și una socială.
Poate unii se vor întreba din ce motiv discutăm despre relevanța socială a unor opere literare (mai ales a unora clasice). Până la urmă, se va spune, valoarea estetică e importantă. Ei bine, în cazul acestor opere clasice, discuția e cum nu se poate mai potrivită. Cele mai multe opere clasice sunt prezente în manualele școlare. Ne formăm imaginea despre lume și, în acest caz, despre femei prin intermediul acestor opere, la vârsta la care autoritatea unui scriitor clasic e de necontestat. Și de aici nenorocirile – transpunem necritic, în epoca noastră, atitudini și opinii care, poate, la începutul secolului al XX-lea erau norma, dar care astăzi sunt cel puțin sancționabile din unghi moral. Critica pe care o practică cei care au scris prefețele acestei colecții are rolul de a pune în discuție lucruri pe care manualele le trec sub tăcere și pe care, prin această muțenie deloc venială, le validează și, mai mult, le încurajează. Avem, de exemplu, în Adela de Garabet Ibrăileanu, subliniază Cătălina Stanislav, un personaj feminin fără substanță, care nu există decât în măsura în care e proiecția minții bărbatului. Și nu e numai cazul acestui roman. Lucrurile acestea se cer spuse și, plecând de la aceste afirmații (care, recunosc, pot părea incendiare, revoltătoare sau cum mai vrem să le catalogăm), dezbătute. Acesta e și scopul colecției sau, mai exact, al alăturării dintre un text clasic și un text de prezentare ce poate fi perceput ca iconoclast: să nască dezbateri – privitoare la felul în care a fost portretizată femeia în romanul românesc clasic, dar nu numai.
Vom republica, în această colecție, adaptat la limba română contemporană, romanul Patimi al Sofiei Nădejde. Cartea a apărut în 1903! Acesta e, după noi, adevăratul eveniment editorial și punctul focal al colecției. Ștefan Baghiu, cel care semnează prefața acestui titlu, arată cât de actual e acest roman azi și discută despre o serie de aspecte pe care, îndeobște, critica literară de la noi le-a cam ignorat până de curând: conflicte sociale, statutul femeii și, mai ales, rasismul bine înrădăcinat al societății românești. Găsim în paginile acestui roman fragmente tulburătoare și o violență la care nu te-ai aștepta de la o carte scrisă la începutul secolului trecut.
Cărțile se vor vinde inițial la chioșcurile de presă din toată țara, începând de pe 4 martie, fiecare volum urmând să apară săptămânal, joia. Apoi, colecția integrală va intra în rețeaua obișnuită de distribuție. Evident, cine e interesat le poate cumpăra și online, de pe booksaveur.ro sau alte siteuri.”
