Andrei_Vornicu
Start
307 vizualizări
Citiți în 7 de minute
1
La revedere

La un moment dat
o sud-coreeancă tânără
mi-a spus că
„La revedere”
sună foarte sexy

La un moment dat
am citit într-un roman sud-coreean
despre o femeie bătrână care
își sfârșea zilele într-un azil
unde nu îi vorbea nimeni
unde nu o vizita nimeni și
nu-i spunea la despărțire
„La revedere”
până când a văzut
o reclamă la teleshopping
a format numărul de pe ecran și
operatorul i-a vorbit așa cum
nu o mai făcuse nimeni demult și asta
a emoționat-o pe femeia bătrână și
a făcut-o să formeze numărul
cu regularitate și să
îl lase pe operator să
îi umple cu vocea sa persuasivă
timpanele și golul dintre ele
la fel cum camera
se golea de singurătate
pe măsură ce
se umplea de produse casnice
până când a venit ziua în care camera
s-a umplut de produse și
s-a golit definitiv de singurătate și
de sud-coreeanca bătrână

M-am întrebat dacă
operatorul de teleshopping
a simțit vreodată singurătatea
mușcându-i șira spinării
atunci când îi suna telefonul și
nu îl mai întâmpina vocea
femeii bătrâne de la azil
căreia poate că i-a spus
măcar o dată
„La revedere”
pe un ton care sugera
încasări-venituri-bonus salarial
și
căruia poate că i s-a spus
măcar o dată
„La revedere”
pe un ton care sugera
luminița de la capătul zilei

La un moment dat
ți-aș fi spus
„La revedere”
și
ție poate că ți-ar fi sunat sexy
la fel cum
mie cred că mi-ar fi sunat sec și
amândoi am fi știut de ce, dar
chiar dacă am vorbi
amândoi coreeana fluent
asta n-ar face revederea
mai puțin plauzibilă ca
un apel telefonic primit la
finalul unei zile oarecare
de la cineva plecat de mult
dintre noi și
care ar vrea să returneze
98 de produse
din cameră
și
toată singurătatea
din lume


Where’s Waldo?

Suntem deja 8 miliarde
și
tu, nicăieri

Ființa cu nr. 8 și 9 de 0
e o fetiță din Filipine
ceea ce poate afla oricine
survolează internetul
câteva secunde, dar eu
n-am găsit încă un motor
de căutare să îmi spună
unde te-ai născut tu sau
când anume sau
a câta

Suntem deja 8 miliarde și
vom fi din ce în ce mai mulți
colcăim în megalopolisuri și
ecosisteme din beton, oțel și fibră optică
în care fugim de noi înșine în ceilalți și
nu găsim decât copii desaturate ale noastre

8 miliarde și ceva și, cu toate astea
atât de previzibili, de jalnici, tragici și
uneori, înspăimântător de frumoși
atunci când orbecăim ca niște
cârtițe pe psihedelice într-un
univers bidimensional căutându-ne
cea de-a treia dimensiune
ne strivim unii de-alții
ne călcăm în picioare și
cu toate astea, ne ratăm reciproc
în permanență cu precizia cu care
Pământul gravitează-n jurul Soarelui

Suntem peste 8 miliarde de nume
8 miliarde și ceva de chipuri și tot
atâtea tentative de reconstituire a unor
trasee incomplete la capătul cărora
se află doar disperarea sau fericirea

În timp ce populația lumii se rotunjește
Pământul își continuă rotația în jurul Soarelui
cu același firesc cu care eu te caut și
dacă Pământul ar vrea să atingă Soarele
s-ar face unul cu-acesta, cu tot cu munți
ape, faună, floră, infrastructură
arsenale nucleare și cele peste
8 miliarde de pământeni desperecheați
la fel cum, uneori, am impresia că
dacă noi doi am intra pe-aceeași orbită
contactul cu tine m-ar putea carboniza, dar
Pământul și-ar continua rotația
legile fizicii s-ar desfășura netulburate
timpul s-ar scurge nestingherit
fetița filipineză ar crește
populația lumii ar crește
norul de fum și scrum
în care m-aș preface-ar crește
preț de-o nanosecundă, cât
ciuperca Bombei Țarului și
poate că nici
nu aș putea
vreodată
să îți cer
mai mult


You’re My Broken Window

Poate că ai auzit de experimentul
psihologului Zimbardo de la Stanford
cu mașina abandonată-n Bronx și
cea abandonată-n Palo Alto
cea abandonată-n Bronx a fost
vandalizată imediat, în timp ce
automobilul din zona mai bogată
a avut aceeași soartă după ce
i-a fost zdrobit un geam

Poate că ai auzit de Teoria ferestrelor sparte
elaborată ulterior – care o confirmă pe
cea cu mașinile – pretutindeni și
indiferent de clasele sociale
abandonul atrage agresiune
agresiunea atrage distrugere
distrugerea atrage dispariție și
dispariția înseamnă doar
o ieșire lipsită de glorie din
memoria colectivă sau
de orice fel

Oamenii au la rândul lor ferestre
unii mai multe, alții mai puține
care uneori crapă sau se sparg și
anunță reparații sau
reabilitări sau
masacre

Oamenii au la rândul lor ferestre
în timp ce
unii oameni sunt ferestre

la fel ca mine
iar
cel mai banal și mai detestat sunet e de

cioburi

peste care sar atunci când ies
peste care sari atunci când intri

ANDREI VORNICU a debutat în 2022, la Editura Charmides, cu volumul scurtmetraje. Poemele de față fac parte din proiectul său în lucru intitulat karma sutra.

1 Comment

  1. Nu poți să nu rezonezi cu poezia lui Andrei Vornicu. Fiindcă el verbalizează exemplar frământări ale omului contemporan, viu, în carne și oase. Cele trei texte din grupaj evidențiază aspecte relevante pentru oricine gândește și trăiește hic et nunc, asumându-și tragicul & absurdul prezentului. Acel La revedere sfâșietor din primul text luminează catharctic contradicția dintre alienare și nevoia de afectivitate. Invocând cele opt miliarde de locuitori ai Pământului, în al doilea text, Andrei Vornicu le contrapune cumplit-poetic indiferența relației Soare-Pământ: chiar așa, de ce uităm programatic faptul că timpul omenescului e insignifiant dpdv cosmic? Al treilea text metaforizează quasi-blagian ferestrele. Este vorba, de fapt, despre rolul unic al interfeței. Poezia e o interfață: realul și misterul își dau mâna sau, dimpotrivă, divorțează. Cuvintele suferă, în orice variantă.

Comentarii

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Poezie”