Poeme

La revedere

La un moment dat
o sud-coreeancă tânără
mi-a spus că 
„La revedere”
sună foarte sexy

La un moment dat
am citit într-un roman sud-coreean
despre o femeie bătrână care
își sfârșea zilele într-un azil 
unde nu îi vorbea nimeni
unde nu o vizita nimeni și
nu-i spunea la despărțire
„La revedere”
până când a văzut 
o reclamă la teleshopping
a format numărul de pe ecran și
operatorul i-a vorbit așa cum 
nu o mai făcuse nimeni demult și asta 
a emoționat-o pe femeia bătrână și
a făcut-o să formeze numărul 
cu regularitate și să 
îl lase pe operator să 
îi umple cu vocea sa persuasivă 
timpanele și golul dintre ele 
la fel cum camera  
se golea de singurătate
pe măsură ce
se umplea de produse casnice
până când a venit ziua în care camera 
s-a umplut de produse și
s-a golit definitiv de singurătate și 
de sud-coreeanca bătrână

M-am întrebat dacă 
operatorul de teleshopping 
a simțit vreodată singurătatea 
mușcându-i șira spinării
atunci când îi suna telefonul și
nu îl mai întâmpina vocea 
femeii bătrâne de la azil
căreia poate că i-a spus 
măcar o dată
„La revedere”
pe un ton care sugera 
încasări-venituri-bonus salarial 
și
căruia poate că i s-a spus 
măcar o dată
„La revedere”
pe un ton care sugera 
luminița de la capătul zilei

La un moment dat
ți-aș fi spus
„La revedere”
și
ție poate că ți-ar fi sunat sexy
la fel cum
mie cred că mi-ar fi sunat sec și
amândoi am fi știut de ce, dar
chiar dacă am vorbi 
amândoi coreeana fluent
asta n-ar face revederea
mai puțin plauzibilă ca 
un apel telefonic primit la
finalul unei zile oarecare
de la cineva plecat de mult 
dintre noi și 
care ar vrea să returneze 
98 de produse 
din cameră 
și 
toată singurătatea 
din lume


Where’s Waldo?

Suntem deja 8 miliarde 
și
tu, nicăieri

Ființa cu nr. 8 și 9 de 0
e o fetiță din Filipine
ceea ce poate afla oricine
survolează internetul 
câteva secunde, dar eu 
n-am găsit încă un motor 
de căutare să îmi spună 
unde te-ai născut tu sau 
când anume sau 
a câta

Suntem deja 8 miliarde și
vom fi din ce în ce mai mulți 
colcăim în megalopolisuri și 
ecosisteme din beton, oțel și fibră optică
în care fugim de noi înșine în ceilalți și
nu găsim decât copii desaturate ale noastre

8 miliarde și ceva și, cu toate astea
atât de previzibili, de jalnici, tragici și
uneori, înspăimântător de frumoși
atunci când orbecăim ca niște 
cârtițe pe psihedelice într-un 
univers bidimensional căutându-ne 
cea de-a treia dimensiune 
ne strivim unii de-alții 
ne călcăm în picioare și
cu toate astea, ne ratăm reciproc 
în permanență cu precizia cu care 
Pământul gravitează-n jurul Soarelui

Suntem peste 8 miliarde de nume 
8 miliarde și ceva de chipuri și tot 
atâtea tentative de reconstituire a unor 
trasee incomplete la capătul cărora
se află doar disperarea sau fericirea

În timp ce populația lumii se rotunjește
Pământul își continuă rotația în jurul Soarelui 
cu același firesc cu care eu te caut și 
dacă Pământul ar vrea să atingă Soarele
s-ar face unul cu-acesta, cu tot cu munți
ape, faună, floră, infrastructură
arsenale nucleare și cele peste 
8 miliarde de pământeni desperecheați
la fel cum, uneori, am impresia că 
dacă noi doi am intra pe-aceeași orbită
contactul cu tine m-ar putea carboniza, dar
Pământul și-ar continua rotația
legile fizicii s-ar desfășura netulburate
timpul s-ar scurge nestingherit
fetița filipineză ar crește
populația lumii ar crește
norul de fum și scrum 
în care m-aș preface-ar crește 
preț de-o nanosecundă, cât 
ciuperca Bombei Țarului și
poate că nici 
nu aș putea
vreodată 
să îți cer 
mai mult


You’re My Broken Window

Poate că ai auzit de experimentul
psihologului Zimbardo de la Stanford
cu mașina abandonată-n Bronx și
cea abandonată-n Palo Alto
cea abandonată-n Bronx a fost 
vandalizată imediat, în timp ce 
automobilul din zona mai bogată 
a avut aceeași soartă după ce 
i-a fost zdrobit un geam

Poate că ai auzit de Teoria ferestrelor sparte
elaborată ulterior – care o confirmă pe 
cea cu mașinile – pretutindeni și 
indiferent de clasele sociale
abandonul atrage agresiune
agresiunea atrage distrugere
distrugerea atrage dispariție și
dispariția înseamnă doar 
o ieșire lipsită de glorie din
memoria colectivă sau
de orice fel

Oamenii au la rândul lor ferestre  
unii mai multe, alții mai puține
care uneori crapă sau se sparg și
anunță reparații sau 
reabilitări sau
masacre

Oamenii au la rândul lor ferestre
în timp ce 
unii oameni sunt ferestre

la fel ca mine
iar
cel mai banal și mai detestat sunet e de

cioburi 

peste care sar atunci când ies
peste care sari atunci când intri