/

Baby don’t hurt me

Start
57 vizualizări
Citiți în 32 de minute

What is love?/ Baby, don’t hurt me (yeah)/ Don’t hurt me, no more/ What is love? O sărută după fiecare strofă.

— Lasă-mă să dorm. Du-te.

Baby, don’t hurt me (yeah). Hai, prințeso, dă-te jos din pat c-aveam o groază de făcut azi.

— Ce groază? Ce făcut? Lasă-mă să dorm. E duminică. Nici azi nu mă lași?

— Ba da, dar, baby, ce-a fost aseară. Așa, ca pe timpuri. Hai s-o mai facem din nou. Dimineața. Cu razele astea pe noi. Să ne împletim corpurile. Să rupem salteaua. Haai, baby, hai, că te doresc de.

— Să ne împletim un căcat. Ți-a ajuns aseară. Poate mai încolo.

— Cineva e morocănoasă de la prima oră?

— Andrei, am dormit patru ore. E duminică, e timp liber. N-avem nimic de făcut. De ce nu te duci tu dincolo, să citești, să asculți muzică, să faci orice vrei tu, numai lasă-mă să dorm, și-și trecu pătura peste cap, întorcându-se cu spatele la el. 

— Da’ io ce fac acu’? Hai că-ți trag pantalonii și tu nu faci nimic. Poți dormi. Nici nu te deranjez.

— Aia zic și eu cu deranjul, că de deranjat nu e cazul. Da acum du-te și ia-ți o păpușă și bagă-ți în ea ce vrei tu. Și creierul. Și să-l lași acolo. Lasă-mă să DORM!

Andrei îi mai dădu un sărut pe frunte și se ridică de pe marginea patului. O durere bruscă îi trecu prin burtă. Îl săgetă până-n creier și se gândi c-o fi de la mâncarea de c-o seară înainte. Shaorma cu iaurt și-o sticlă de vin, combinația fatală.

— Mă duc să mă cac. Hai, ti pup. Vezi c-azi avem HP.

— Îhî, se auzi de sub pătură.

Andrei apăsă întrerupătorul la baie. Lumina becului îl lovi în plin și avu o tresărire. Vedea numai pete negre, dar încercă să se concentreze. Și se uită în oglindă. Ochii mari, albaștri, nasul grecesc, pomeții fermi, cu o linie delicată spre maxilar, pielea fină, fără riduri. Miji ochii în semn de neîncredere. Ceva era dubios. Părea că e el, dar cu ceva în plus. Se uită fascinat la forma feței, după care o altă crampă îl îndoi într-o parte. Puse mâna spre burtă și înjură shaorma înc-o dată. Ridică cu mâna dreaptă colacul, apucă cu stânga elasticul pijamalei și al chilotului și o băgă pe cealaltă să-și apuce penisul. Nu-l găsi. Mai căută o dată, crezând că se poziționase mai la dreapta. Nici coaiele nu erau acolo. Andrei se sperie și trase pantalonii până la gleznă. Se uită. Nimic. Deschise sertarul unde Anda avea o oglindă de buzunar și o poziționă sub picioare. În locul organelor avea un vagin. O nouă crampă.

— Ce e ASTA?! urlă în baie. Unde mi-e pula, băăă, unde mi-e, vorbea cu el în oglindă. Ce dracu’, am o pizdă-n loc? Cum e posibil? Mi l-o fi tăiat nebuna asta. O ultimă seară de futut și gata, las că te aranjez pe viață? Ce dracu’! Bă, n-are cum! Morții mă-tii, mă! Unde e pula mea? Și ce căcat e asta? Au, futu-ți crampa mă-tii. O nouă lovitură. Trase colacul înapoi și se așeză cu fundul pe el. Din interiorul lui porni o avalanșă. Se auzi ca și cum l-ar fi trecut cea mai cruntă diaree. Stropi vasul cu cheaguri.

— Să mă fut, ce mă doare, și se ținu cu mâna de burtă.

Când întinse mâna după hârtie, în biceps simți un corp străin.

Se ridică de pe WC și se privi în oglindă.

— Țâțe. Am țâțe. Cum dracu’ s-am țâțe? Și aruncă și tricoul de pe el.

În locul pectoralilor apărură doi sâni potriviți, cu sfârcurile întărite de la efort.

Se uită fascinat. Și din instinct puse mâna. Cuprinse sânul în palmă și-l trecu un fior prin tot corpul. O senzație puternică, de parcă l-ar fi electrocutat. Cu buricul degetelor insistă pe sfârcuri. Strânse din abdomen. Mișcarea îi încordă întreaga musculatură. Apoi eliberă și corpul reveni. După care acționă din nou, să vadă dacă faza se repetă și avu același spasm de satisfacție.

— Ai de pula mea.

După care se uită la pizdă. Nu credea ce vedea. Era peste puterea lui de înțelegere. C-o seară înainte făcuse toate alea. Ejaculase. Își aminti spasmul ăla, dar nu se compara cu atingerea sânilor. Ce căcat e asta? Și se uită la picioare. Pe un crac un firicel de sânge se întindea. Și se panică.

Apucă întreaga rolă de hârtie. Rupse o bucată de un metru și o împături. O puse acolo să șteargă și, din greșeală, atinse clitorisul. Un nou junghi în țeastă. Ce dracu’, am butoane peste tot? Apăs unul aici, mă face să mă simt cumva. Mai apăs unul aici. Și puse buricul pe clitoris. Apăsă puțin și începu să miște ușor. Același spasm muscular. Mări viteza și dădu capul pe spate.

— Du-te-n pula mea, ce bine e, continuă să se joace cu clitorisul. Până când simți o căldură puternică în abdomen, care se lăsă spre pântec și-l cuprinse un tremurat. Nu se opri. Închise un ochi din inerție, ca atunci când mânca o felie de lămâie la un shot de tequila și continuă. Se așeză din nou pe colac și se frecă până când degetele de la picioare se strânseră spre interior, de mai avea un pic și le călcă și-i veni să urle de plăcere. În cap păru o explozie, ca și cum un bec explodase și pentru o fracțiune de secundă ilumină incandescent. După care, liniște. Tremuratul scădea în intensitate și în mintea lui Andrei apăru o pace pe care nu o simțise niciodată. Degetele de la picioare își reluau poziția normală și ridică mâna. Deschise ochii și se uită spre ea. Sânge. Beli pupilele și se panică.

— N-are cum. De unde atâta sânge?! O să mor? Am hemoragie. Cum dracu’ să-i spun? Că n-am cum. Ai, futu-ți durerea pizdii.

Deschise robinetul și așteptă apa caldă. Se curăță și mai trase un sul de-un metru de hârtie. Se șterse, după care se ridică de pe colac. În vasul de toaletă sânge. Apăsă clapeta de mai multe ori, să se asigure că se duce totul și se aruncă în duș.

— Dar ce dracu’ fac cu sânii, cum îi ascund? Și se uită în jurul lui. Pe portprosop stătea agățat halatul de baie al Andei.

În mintea lui avea numai întrebări și niciun răspuns. Cum să-i spună Andei? Ce o să zică? Or să se despartă? Ce e anomalia asta? De unde a apărut? Și altele de felul ăsta în timp ce se săpunea.

Mâinile continuau să pipăie sânii și să rămână în zona pubisului. Era fascinat dar și speriat. Părea că face ceva greșit. Undeva în mintea lui o voce îl certa pentru încercarea de autosatisfacere, dar nu-i păsa. Era corpul lui. Sau mai bine zis avea un corp nou, pe care voia să-l exploreze.

Pipăi vaginul și îi plăcea. Atingea labiile și constată că intensitatea era diferită ca atunci când își atingea prepuțul și nu simțea mare lucru. Aha, deci așa stă treaba, își zicea. După care băgă un deget să vadă cum reacționează. O nouă stare, apropiată de cea a clitorisului, și continuă explorarea până când din camera alăturată se auzi un bocănit. Îngheță. Se clăti urgent, luă prosopul și se șterse superficial. Apucă un alt sul de hârtie, de data asta mai mare, și îl îndesă în boxeri.

— Dar ce dracu’ fac cu sânii, cum îi ascund? Și se uită în jurul lui. Pe portprosop stătea agățat halatul de baie al Andei. Îl știa bine. Îl aduse cu ea încă de acum doi ani, de când se mutase cu el. Era uzat la mâini și la buzunare, dar își păstrase culoarea. Un vișiniu putred care încă absorbea apa.

Îl apucă c-un soi de frică, să nu-l descopere Anda. Sigur ar fi intrat peste el. Trecuseră de mult peste fazele de pudibonderie. Își respectau limitele impuse, dar nu-i deranja dacă intrau unul peste celălalt în baie sau în vreo cabină de probă la un magazin. Își puse halatul. Mâinile îi ieșeau prin mâneci și încercă să-și acopere sânii. N-avea nicio șansă. Așa că luă și prosopul și-l trecu peste, încercând să-i teșească. Făcu un nod sub subțioară și strânse cordonul cât putu de mult. 

Anda se trezi și apăsă butonul de espresso dublu. Andrei ieși pe holul ce unea baia de celelalte camere și se uită în dormitor. Își calculă mișcările cât s-ajungă la dressing, să scoată hanoracul cu Metallica și să-l tragă pe el. Nu conta ce l-ar fi întrebat Anda, că putea găsi o scuză, dar ciudat era să-l găsească îmbrăcat în halatul ei.

Mișcarea în bucătărie continua și se repezi în dormitor, dar fix când să deschidă ușa de la dressing Anda intră cu cana de cafea în mână. Rămase blocată. După care începu să râdă instinctiv. Andrei se uită la ea și la părul ei în toate direcțiile. Einstein în variantă feminină. Râdea și el. După ce fiecare își epuiză partea, Anda îl luă la întrebări.  

— Ce Satană cauți cu halatul meu? Te-ai uitat în oglindă să vezi cum arăți?

— Mi s-a făcut puțin frig și am luat capotul ăsta.

— Ți s-a făcut ție puțin frig? și începu să râdă și mai tare. De când ai tu grețuri d-astea? Și nu e capot, e halat, dummy. 

— Ți-aș zice eu de când, dar ar presupune și o persoană aflată în exteriorul casei, care ți-a dat viață și seamănă cu tine. Lasă-mă că mă duc să fac popcorn.

— Așa de repede. Stai să bem și noi o cafea, să mă spăl și eu pe față. Ce e graba asta. Zici că se mută televizorul.

— Mă pregătesc din timp, dragă. Că știi că durează mult și bine. Să-l vedem până la final.

— Dragă, auzi la el! Te-ai virusat, ciorbistule? Ce e cu limbajul ăsta pe tine? îi întoarse replica Anda.

— Mi se pare că nu apreciezi încercarea mea de a face această zi una memorabilă. Tu te gândești doar la ale tale, n-ai timp și de mine. Că acum nu mă simt apreciat. Nu mă iei și pe mine în brațe, să-mi oferi afecțiune. Și când te uiți la mine, nu ești prezentă, îți e gândul în altă parte. La pantofi sau la mai știu eu ce. Dar sunt și eu om.

— Bă, tu te-ai damblagit de tot? Ți-au pus ăștia droguri în mâncare? Ai băut apă din WC? Ce e cu limbajul ăsta?

— Gata, eu mă duc să fac popcorn. Să așezi tu pernele alea, să stăm comozi. Sau comode, fată.

— E bine, dă-mi, Doamne, răbdare, că mi-e că ți-l trimit la tine împachetat.

Și Andrei ieși din cameră, strângând din buci și aplecat în față, să nu se vadă proeminența sânilor.

Genericul Warner Bros apăru pe ecran, urmat de indicatorul Privet Drive pe care stătea Bufnița. Dumbledore apăru cu barba lui albă și căciula magică, în timp ce pisica îl urmărea îndeaproape. Apoi acționă dispozitivul Deluminatorului și fiecare bec se stinse pe alee. 

— Ia-mă-n brațe, nesuferitule. Că iar stai la distanță de mine. Așa faci mereu, ești bun cu mine doar ca să obții ceva. Și după ce obții, nu mă mai bagi în seamă. Aseară ai fost drăguț doar ca să ne futem. Acum stai iar la distanță, cu mâinile încrucișate.

Andrei ar fi vrut s-o țină în brațe, dar de data asta chiar avea un motiv clar pentru care n-o făcea.

— Iubita mea, nu mă simt foarte bine. Am o crampă la stomac și încerc să nu te fac să te simți aiurea. Nu te supăra pe mine. Aseară a fost excelent și n-aș vrea să stricăm starea asta. Uită-te și tu la teve. Ce bine era îmbrăcat moșu. Un adevărat magician. Oare așa se îmbrăcau oamenii și pe timpuri?

— Dar ce-ai pățit, mă? E de la șaorma aia?

— Cred că da.

Trebuia să-mi dau seama c-o să fiți aici, profesor McGonagall, moment în care pisica se transformă.

— Nu-ți face griji. Hai să vedem mai departe, că de-aici devine interesant. Ce culori au băgat. Totul să fie sumbru, ca-ntr-un vis. Chiar, ți-am povestit ce vis am avut. Se făcea că.

Televizorul rula în gol. O nouă crampă îl săgetă.

— Pune pauză, ce naiba. Ai pățit ceva? De azi de dimineață ești ciudat. Ți-am făcut eu ceva?

— Nu, dragă! Nu mă simt foarte bine. Lasă filmul să ne uităm.

— Dă-mi să văd. Ți-o fi ieșit ceva pe burtă.

— Nu! Stai acolo. Hai să vedem. Uite urmează partea cu Hagrid când îl aduce pe Harry.

— Lasă-l naiba de film, că de doi ani îl tot vedem. Tradiție, tradiție, dar ți-e rău. Dă-mi să văd.

— Nu, că numai tu ești de vină. C-ai zis să trăiesc o zi ca tine, să văd ce simți. Ca să vezi și tu cum e să te doară burta, să n-ai chef să te fuți, așa cum vrei tu. Așa mi-ai zis.

— Bă, șaibă, asta a fost acu’ un an. Când ți-am mai zis io ție așa? Dă să văd ce-ai la burtă.

Moment în care Andrei țâșni din pat, vărsând castronul cu floricele.

— Nu! Stai acolo.

Anda văzu un firicel de sânge scurgându-se pe picior și căscă ochii.

— Băi, nu ești bine. De unde-ți curge sângele ăla? Dă să văd. ACUM!

Și se apropie de el trăgând cordonul halatului. Andrei se îmbujoră ca un adolescent. Anda trăgea mai departe, sigură pe instinctul ei.

Șoc. Fata se blocă și privi fără să schițeze vreun gest.

Apoi se apucă cu mâna de burtă, râzând de mama focului.

— Cum, muhahaha, naiba de ai, ai. Oiii, Doamne, ai, muhahhaha, ajuns femeie?

— Gata! Nu mai trage. Îți arăt.  

— Păi arată odată, nebunule, că mă sperii.

Iertare pentru ușă. Și Hagrid ridică poarta.

Vă cer să plecați imediat! Asta e intrare prin efracție.

Șoc. Fata se blocă și privi fără să schițeze vreun gest.

Apoi se apucă cu mâna de burtă, râzând de mama focului.

— Cum, muhahaha, naiba de ai, ai. Oiii, Doamne, ai, muhahhaha, ajuns femeie? Și ce țâțe ai, fată? Ia dă să vad. Și Anda puse mâna pe sâni.

— Stai că mă dor. Ușor.

Anda trecuse la stadiul de râs cu lacrimi.

— Ce-ai zis, mă? Păi tu când veneai și puneai mâna ca un disperat? Las’ să vezi și tu, Andrei. Sau, mă scuzi, fată. Să-ți zic Andreea? Și râdea în continuare.

— Băi, nu fii nasoală. Ajută-mă! Că nu pot așa. Nu este normal. Lumea asta s-a întors cu fundu-n sus.

— Oii, stai puțin să mă liniștesc. Și mai râse de câteva ori.

Pe măsură ce se potolea, își dădea seama că nu era nicio glumă. Și țâțele erau țâțe, sângele era real și în loc de pulă Andrei avea o pizdă.

— Uite și tu, ce să fac cu asta, Anda?

— Ă, te piși și te fuți? începu să râdă din nou. Uuu, ce faină e, fată. Ia să văd mai de aproape.

— E rănită acum. Nu pot. Mi-e rușine.

— Of, femeile astea, zise Anda, dându-și ochii peste cap. Ce ți-e și cu ele. Mereu la ciclu. Ba mă doare aia, ba ailaltă. Ia, stai puțin.

Anda se duse în dormitor de unde veni cu o borsetă. Scoase din ea o casetă de metal, în interiorul căreia avea câteva tampoane.

— Ia unul să nu mai sângerezi pe tine.

— Ce, eu nu bag așa ceva în mine. Dacă îmi face rău? Dacă sunt alergic. Dacă se umflă ăla și nu-l mai scot d-acolo și rămân, Doamne, ferește, așa. De o să mergem apoi la Urgență. Ce dracu’ îi spun eu la URGENȚE când or vedea buletinul meu. Că acolo sunt cu pulă și acum fără. Că e primul caz din istoria omenirii. Să adorm bărbat și să mă scol. Aoleu, mă doare și burta asta, c-ar fi bine dacă nu m-ar durea. Or să zică. Ce-or să zică? Spune-mi tu. C-am făcut hocus-pocus și a apărut? Că m-am jucat cu puța în țărână și a dispărut?

— Că ai făcut schimbare de.

— Dar n-am făcut nicio schimbare de nimic. Eu așa m-am trezit! Ai facut tu vreo glumă? În cât suntem azi? Zi, Anda. În cât suntem azi? Și căută ceasul. În 13. Deci ieri am fost în 12, că ne-am troznit noi. Am trecut în calendar, c-o facem o dată la trei luni, mai ceva ca pustnicii. Deci nu m-ai răpit, nu am stat în vreun spital să mă taie ăia acolo. Și astea sunt reale, arătă spre noile lui dotări. Cum le explic?

— Fată, să știi că pe mine nu mă deranjează. Sunt obișnuită. Adică, pardon, mă pot obișnui. Mai bine, că nu mai e stres acum cu băgatul. Și râse din nou. La treij’ dă ani suntem bine amândouă, putem să ieșim no problem. Trăim într-o lume liberă. Gay are free!

Anda își aminti de perioada când fusese combinată c-o gagică de la ea de la cursuri. Un an de zile de văzut clandestin, prin hoteluri și apartamente din diverse orașe. O perioadă frumoasă din care n-am înțeles mare lucru din punct de vedere sexual, dar care m-a făcut să fiu mai deschisă în privința feminității mele. La asta se gândi. 

— Anda, nu fi proastă! Nu pot să stau așa. Ce e asta? Și dă naiba supozitorul ăla albastru sau ce culoare o avea. Cum se face?

 Anda îi arătă cum se pune, îi scoase firul în afara chilotului și se puse pe discutat.

Rotire și șficuire. Acum toată lumea. Și rostiți: wingardium leviosa, să vă văd.

DORIAN DRON (n. 1987, Pucioasa, Dâmboviţa), absolvent al Facultăţii de Litere şi al Masterului de Scriere Creatoare din Braşov. A publicat în 2018 romanul Scara (AB4) la editura FrACTalia şi Amintirile unui spălător auto în 2021 la editura Casa de Pariuri literare. Prezent în antologia Dragostea când te doare apărută la editura Litera în 2022, cu povestirea „Mesajul”. A colaborat cu echipa editorială a revistei Hyperliteratura scriind o serie de recenzii literare. Autor al site-ului blogullor.ro, unde a publicat o serie de interviuri cu muzicieni de top şi a recenzat romane contemporane.

Comentarii

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „BOX OFFICE. PROZA”