Poeme

monoran


pe vremuri maică-ta
făcea curat prin scări de bloc
iar tu – un tânăr furtunos – o ajutai
să ducă mizeria la container
cu aceeași ușurință cu care ai scris poezie
și ai oprit tramvaiele în piața maria
în decembrie ’89

ai sperat atunci să duci la gunoi
cenzura tirania și impostura
în schimb ai devenit nume de stradă
periferică dar locuită de
lume bună care nu are o 
problemă să-ți scrie numele
pe tomberoane 

 
erich


înainte de ’89
ai mei cultivau legume în spatele casei
le aduceau cu căruța sau cu 
vaporașul pe bega apoi cu o
volgă veche și le
vindeau în piața iosefin

din banii strânși s-au gândit
să bage 160.000 de lei la cec
să cumpere două mașini dacia

după ’89 s-au judecat ani de zile
să-și recupereze de la stat banii aceia
și într-un final au reușit – chit că de ei
din cauza inflației
abia și-au putut cumpăra o roabă

dar azi când cele două dacii
ar fi fost de mult date la casat
noi avem cu ce ne plimba 
prin grădina de uz propriu
în timp ce piața a încăput 
pe mâinile samsarilor
cu marfă de turcia sau olanda și care
nu mai vorbesc o boabă
șvăbește ungurește sau sârbește cu clienții
care nici ei nu mai știu decât românește

 
vighi


întinși confortabil pe iarbă
lângă micul tău iaz cu
broaște țestoase și pești aurii
sorbind în tihnă din vinul de lipova
și țuica de parța sau
gătind un gulaș de revelion
în ceaunul ariergarda
sub umbrelă pe ploaie
când nimeni nu se mai aștepta
am renăscut acest oraș
prin poveștile noastre
stradă cu stradă
chiar dacă niciuna nu ne va
purta vreodată numele

 
marineasa


să locuiești de o viață în 
timișoara să fii crescut în respectul
față de trecut 
de imperiu 
de figuri sobre
închise la toți nasturii 
și să ieși la o bere 
unde îl auzi pe unul 
zicând pe românește 
„lucrez pentru parlamentul austriac
futu-i”

 
eva


praful vine din orice și se depune oriunde
ar fi instructiv să discuți cu un acarian
cu un demodex care peste zi 
trăiește în porii pielii tale și se hrănește
cu epiderma ta moartă iar noaptea
iese la plimbare pe obrajii tăi și 
se reproduce în voie acolo 
în timp ce sforăi și te învârți prin pat
tu ești planeta lui 
dar te poate părăsi oricând pentru alta – de
exemplu în timp ce te pupi cu cineva 
asta e ca și cum am ajunge brusc pe marte 
și am fi și acolo ca acasă 
fără să trebuiască s-o terraformăm
fără măcar să fim conștienți că existăm
și atunci nu-i frumos că se alege praful din tot?

 
claudia


niciodată n-ai fost mai frumoasă
ca atunci când în rochie albă
până la glezne și umbrela de soare
deasupra capului te-ai plimbat
pe dalele denivelate ale gării de est 
pe fundalul unei garnituri de vagoane cisternă 
din care picura petrol ca dintr-o clepsidră 
în timp ce trenul tău
nu mai venea sau plecase deja

 
rodian


într-o zi unul vine la masa mea
și mă întreabă „mai aștepți oameni?”
am ridicat din umeri

a ridicat și el din umeri
apoi le-a făcut un semn scurt
tovarășilor lui și au luat toate
scaunele libere de lângă mine

abia atunci m-am simțit singur
ca un vatman într-un tramvai 
din care au dispărut brusc
locurile călătorilor

 
marian


ne-am ascuns de soare
sub un cireș
eu și câțiva prieteni
și ne-am încins la discuții

unii practică yoga
alții se iau strict după biblie
primii zic că cele două
nu se exclud
ceilalți că da

în acest timp pe masa noastră
printre pahare se zdrobesc cireșe
doborâte de vânt sau pe jumătate
mâncate de graurii ce se agită pe sus

 
bianca


nu aveam o problemă cu florile de ciclamen 
până am devenit profă și am fost copleșită de 
ghivece cu ce știu părinții că e preferata 
cadrelor didactice

balconul meu și al iubitului e plin de ele 
că nu avem suflet să le aruncăm deși 
am dori să mai încapă și altceva pe lângă
gen bujori busuioc sau chiar ceapă verde

balconul e și locul unde ne împăcăm dimineața 
la cafea după ce ne-am înțeles uneori greșit la 
paharul de noapte bună și am dormit 
separat chiar și împreună

și parcă la fiecare discuție se mai scutură din petale 
sau le rupe vântul sau le udăm
prea mult ori prea puțin sau
pică ele de la sine ce știu eu

oricum azi dimineață am zis să facem 
cumpărăturile pe aproape așa că n-am mai luat mașina 
din parcarea subterană ci am ieșit 
per pedes pe ușa blocului când

în fața porții aflate cu câteva niveluri
sub balconul nostru am surprins un tip 
ce-și poza iubita pentru insta sau alte rețele sociale 
pe covorul din petale de ciclamen

i-am salutat amuzată l-am prins pe al meu de mână 
și am trecut împreună peste 
ca doi însurăței ieșind fericiți din casa
căsătoriilor