1. Cum s-a conturat ideea romanului „Scurt tratat despre animalele care lucrează de acasă”?
Lucrez de acasă din 2017 și îmi era greu să ocolesc subiectul. Ca mulți alți scriitori, încerc și eu să-mi explorez cât pot de mult spațiul personal și în felul ăsta a apărut această poveste care nu este despre lucratul de acasă, ci despre singurătate. Tot în 2017 m-am mutat în București și o bună perioadă am fost destul de izolat social, iar lucratul de acasă îmi înrăutățea problema. Îmi era greu să formez legături cu colegii, toți erau străini, preponderent americani, iar socializarea dintre noi era mai degrabă formală și superficială. Voiam să scap, îmi strângeam economii să plec, să pot scrie poveștile care mă interesau – SF-uri à la Ted Chiang, distopii ca cele din Black Mirror sau Westworld. Dar imediat ce am depășit această perioadă, am început să întrevăd o poveste în tot ce mi s-a întâmplat și a devenit mai ofertant să-mi explorez spațiul personal decât să inventez distopii.
2. Cum a decurs scrierea lui?
Este primul meu roman, nu știam la ce mă înham. Mă întrebau apropiații când îl termin și le răspundeam cu un optimism sincer: „în două-trei luni”. Asta până au trecut vreo doi ani și eu tot două-trei luni mai aveam. La un an jumate de la start, am terminat primul draft și am fost fericit, deja îmi vedeam cartea în librării. Apoi am recitit și mi-am pus mâinile în cap. Era rău de tot. Am mai stat doi ani pe acel draft până am reușit să-l aduc într-o formă care să mă mulțumească. M-a ajutat și faptul că am câștigat concursul Polirom, pentru că a venit cu un deadline de publicare care m-a făcut să grăbesc procesul și să-i pun punct, altfel aș fi continuat să scriu. E greu să te oprești, parcă mereu mai e ceva de finisat, iar în unele cazuri cred că e mai bine să fii forțat din exterior să te oprești.
3. Cum vă doriți să fie citit romanul „Scurt tratat despre animalele care lucrează de acasă”?
„Scurt tratat…” e o poveste despre singurătate, nu un studiu sociologic despre lucratul de acasă. Nu este nici o demonizare a lucratului de acasă. Persoanele cu rețea socială mare preferă de regulă lucratul de acasă, în schimb persoanele care sunt deja izolate social au de-a face cu un obstacol în plus. Povestea pe care am scris-o este perspectiva acestor oameni.
