Trei răspunsuri despre volumul „Luna gheboasă” de la autorul lui, Radu Țuculescu

„... în cărțile mele fantasticul, magicul se amestecă adesea cu frusta realitate, își vîră mereu coada, cum s-ar zice. Dar conotațiile din Luna gheboasă sînt mai diversificate, mai dure, chiar atroce pe alocuri.”

550 vizualizări
Citiți în 9 de minute

1. Cum s-a conturat ideea volumului „Luna gheboasă”?

Mă aflam într-o mansardă largă, pe malul Rinului în Basel. După trei ani de burse la Schweizer Radio Internațional (SRI) din Berna (am fost primul bursier român la acel celebru post de radio), am primit din partea Parlamentului cantonului Basel o bursă de creație. Șase luni în Schreibatelier, mansarda dedicată scriitorilor din lumea întreagă. Era în 1994 și aveam să mai primesc respectiva bursă încă de două ori. Frecventam pe atunci seminariile de filosofie la Universitatea din Basel, seminarii pe marginea operelor lui Poe și Lovecraft, dar și Erasmus ori Elifas Levi, Blackwood… În privat, mă tentau alchimiștii (Baselul este considerat centrul alchimiștilor din lume), numerologia, puțintel ezoterismul… La noi, odată cu democrația, s-a tradus masiv Stephen King… (mai ales de tine, Mircea Pricăjan, te felicit pentru traducerile tale!) Și ce mi-am zis eu într-o bună dimineață? Cum ar fi să scriu și eu o carte cu tente… horror? Că doar am trăit și noi într-un sistem de toată groaza care și-a pus amprentele și a lăsat cicatrici și după instaurarea democrației. Și uite așa s-a născut romanul unui bloc în zece secvențe horror intitulat Cuptorul cu microunde scris da capo al fine pe malul Rinului și apărut în 1995 la editura Dacia. Actualul volum este o reeditare revăzută și completată a respectivului volum. Am scos din subtitlu cuvîntul horror, nu se potrivește, ar limita conotațiile secvențelor care acum sînt mai multe. Cuptorul cu microunde a fost tradus în germană de Zorin Diaconescu și a apărut în 2008 la Viena cu un ecou deosebit în spațiul german la care voi reveni în finalul interviului. Nu de alta, dar despre asta nu s-a suflat nici o vorbă în presa noastră, ceea ce desigur m-a întristat mult. Dar aveam apoi să mă obișnuiesc…

2. Cum a decurs scrierea lui?

Toți pereții atelierul pentru scris de la mansarda de pe malul Rinului mi i-am tapetat cu imagini din cărțile  scriitorilor mai sus amintiți și afișe de gen… Arăta destul de… lugubru, ca să zic așa. Pe ușa de la intrare, prietenii baslerieni mi-au lipit fotografii cu… lilieci, ca să mi se declanșeze imaginația de cum intru în apartament! Eu scriu întîi totul cu mîna în caiete, abia apoi transcriu (adesea cu multe modificări) pe computer. Muncă dublă, ca să zic așa. Am scris cartea în caiete format mare în timp ce ascultam un post muzical. Scriu pe muzică, în special jazz clasic, mai ales bluesuri vocale ori instrumentale. În pauzele de scris, coboram trei etaje, ieșeam pe malul Rinului și, cînd îmi permitea temperatura apei, înotam cîteva ture, apoi mă uscam la soare și încercam să-mi curăț gîndurile de praf. Apa este pentru mine un element important, iubesc pur și simplu să viețuiesc în apă, să-i aud șoaptele, mormăielile, melodiile cînd armonioase, cînd sălbatice, distonante, să mă ia în brațele ei cînd cu duioșia unei mame, cînd cu pasiunea unei amante… Cred că într-altă viață am fost o ființă marină. Apoi urcam la loc în mansardă și continuam să scriu, eram ca proaspăt! Este singura carte pe care am scris-o, ca să zic așa, dintr-o suflare. Prea puține modificări au intervenit cînd am trecut-o pe computer. Dar actualul volum intitulat Luna gheboasă (e titlul uneia dintre secvențele noi dedicată lui Lovecraft) e, cum ziceam, temeinic revăzut și adăugit. De fapt, volumul este, putem spune, un fals roman, și totuși… Dar să lăsam asta în sarcina criticilor literari!

3. Cum vă doriți să fie citit volumul „Luna gheboasă”?

Cu… atenție. (hahaha) Cu bucuria descoperii unei cărți care nu seamănă cu celelalte semnate de mine. Oricum, în cărțile mele fantasticul, magicul se amestecă adesea cu frusta realitate, își vîră mereu coada, cum s-ar zice. Dar conotațiile din Luna gheboasă sînt mai diversificate, mai dure, chiar atroce pe alocuri. Revin la traducerea volumului în germană și apărut la Viena în 2008. Ecourile au fost deosebite. Volumul a fost cotat de revista literară ORTE din Elveția printre cele mai bune 7 (șapte) cărți de literatură străină ale anului 2008. O cronică există chiar și în Kindlers Literatur Lexikon tipărit la Stuttgart în Germania! Voi încheia scurtul nostru dialogul cu cîteva citate din cronicile apărute în spațiul german. Măcar acum să mă… laud, poate mai află lumea. Și-ți mulțumesc pentru interviu!

„Radu Țuculescu adună în cartea sa o serie de întîmpălări petrecute mai ales după schimbarea din 1989. Întîmplări care, adesea, îți produc frisoane și te pun pe gînduri. Ca și cum Stephen King s-ar fi mutat într-un bloc postsocialist. (…) Un roman grotesc, din care tragem concluzia că și libertatea poate duce la teamă.” — Frankfurter Allgemeine Zeitung

„În paginile cărții este vorba despre o realitate în care viața oamenilor adunați într-un bloc mamut ia turnuri neobișnuite, tulburătoare. Sînt întrupări ale unei existențe adînci melancolice.(…)Autorul are un limbaj colorat, expresiv, cu care ne povestește despre un sistem care se rupe sub greutatea propriei sale arhitecturi ideologice.” — Neuer Zürcher Zeitung

„Autorul schițează o panoramă drastic analizată a vieții de zi cu zi a locuitorilor unui bloc  înainte și după 1989. Despre depășirea sărăciei, combaterea conflictelor interpersonale, despre acțiuni de substituție a singurătății, despre discutarea unor subiecte precum Libertate și Adevăr. Tipic acestei lumi narative caracterizată printr-o descriere realistă a vieții de zi cu zi, este intruziunea regulată a fantasticului. (…)  Legile naturii sunt depășite, figurile sunt intenționat exagerate în existența lor fizică bîntuită adesea de fantome. Cauza amenințărilor și a pericolelor rămâne de obicei ambiguă, astfel încât toate aceste motive reprezintă metafore pentru o lume aparent impenetrabilă, plină de confuzie, neliniște și frică.” — Kindlers Literatur Lexikon (Verlag Metzler, Stuttgart, 2009)

Comentarii

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Cum?”