1. Cum s-a conturat ideea romanului Soarele negru?
Nu știu dacă poate fi rezumat apelând la o singură idee, dar dacă ne referim la ideea „nașterii” lui, ea mai curând s-a insinuat, apoi a arestat o povestire pe care apoi a trecut-o în cu totul alt regim. Îmi doream ca după Abraxas să scriu ceva „ușor”, un volum de povestiri, iar prima dintre ele, începută cu ceva vreme în urmă, spunea istoria unei iubiri de o vară, petrecută la Sulina, între un personaj mulatru și colegul lui de studenție. Acolo însă a apărut și sora prietenului, izbitor de asemănătoare fizic, de unde și apariția unui triunghi amoros ciudat. Iar acea povestire m-a făcut curios în legătură cu prima copilărie a personajului meu, apoi cu viața părinților lui. Și a trebuit să mă declar învins, să recunosc că mă aștepta încă o poveste a unui roman „lung și întortocheat”.
2. Cum a decurs scrierea lui?
Sincopat și obsesiv. Dat fiind că scriu după încheierea programului, în acest proces al scrierii apar pauze lungi și enervante, care mă obligă însă să scriu „în cap”, pentru ca atunci când am timp liber – weekend, concediu – să fac doar o muncă de transcriere. Mi-am luat concedii de scris de câte două săptămâni, am sacrificat vacanța familiei, dar toate astea au devenit un obicei pentru noi, e micul sacrificiu pentru o meserie care nu te prea răsplătește. Am apelat la prieteni care au case în afara Bucureștiului, sau care știu despre asemenea cazări mai ieftine, așa că e un roman cu o „poietică” destul de compozită și paradoxală: partea despre Sulina am scris-o la munte, în Sinaia (privind însă spre hotelul Marea Neagră), cea despre psihiatrul malefic din Leningrad, la Săftica, iar finalul, într-o curte din Vadu.
3. Cum vă doriți să fie citit romanul Soarele negru?
Așa cum l-am schițat în minte, ca un fluviu care se desparte într-o deltă cu multe brațe. În același timp, sub acest fluviu, în subteran, se mai află unul, un negativ acvatic care se hrănește din, dar și hrănește apele care se scurg impasibil la suprafață. Poate fi un roman de aventuri, unul de maturizare, un roman „psihanalitic”, un roman metafizic, unul istoric, dar și un fantasy pur-sânge. Și, de ce nu, este aventura finală a unei trilogii începute în 2017.
