1. Cum s-a conturat ideea volumului „Donatello, asasinul lui Putin”?
Vocile astea îmi răsunau în cap o perioadă îndelungată și când, la un moment dat, cacofonia a devenit ușor schizofrenică, mi-am zis, bă, tre’ să faci ceva! Sunt 18 texte printre care și ăla care a dat titlul volumului. Donatello, din câte cunoaștem, este artistul italian Donato di Niccolò di Betto Bardi (1386 – 1466), celebru pentru extraordinara sculptură a lui David (de fapt, sunt două, în bronz și în marmură). În cazul de față, Donatello este și un pisoi, mascota Muzeului Brukenthal din Sibiu. Există pe bune, am făcut cunoștință cu motanul doi ani în urmă, fotografia lui e pe copertă. Am avut parte de experiențe inedite în trecut: o copilărie sovietică și o tinerețe în perioada perestroikăi, misiuni în Caucaz, Balcani, Marea Britanie, am băut ceai cu Regina Elisabeta și țuică – cu veteranii de război în Bosnia. În fine, am separat vocile din capul meu în două coruri: unul a fost responsabil de experiențele din afară – așa a apărut anul trecut volumul de proză scurtă „Uneori trebuie să fii prost pentru a fi deștept” –, iar altul s-a preocupat de întâmplările din zona noastră, fie recente, fie din trecutul nu foarte îndepărtat. Așa a apărut anul acesta „Donatello, asasinul lui Putin”.
2. Cum a decurs scrierea lui?
Nu a fost complicat, odată ce am făcut ordine în capul meu. A existat, probabil, și o premoniție a războiului – noi am trăit aici mereu în umbra unei violențe arbitrare degajate de „lumea rusă” și mi-am dat seama că există o legătură „naturală” între conflictele din școlile mixte moldo-ruse, șovinismul față de gastarbeiterii moldoveni la Moscova și agresiunea actuală împotriva Ucrainei. Aici a fost provocarea cea mare în ce privește scrierea volumului: identificarea conexiunii între o tranziție interminabilă, cu niște costuri sociale exorbitante, dezrădăcinarea bulversând o societate esențialmente rurală și patriarhală, și violența aparent inerentă regiunii.
3. Cum vă doriți să fie citit volumul „Donatello, asasinul lui Putin”?
Cu ochii deschiși și speranța că vom avea un alt drum decât cel descris de Cormac McCarthy.
