1. Cum s-a conturat ideea volumului „Ai uitat să râzi”?
Am văzut multe faze și am cunoscut oameni, în tot felul de locuri – baruri, gări, birouri, spații de fumat, dar mai ales la bodega Nada Florilor, unde beam într-o vreme cafele, între 6 și 7 dimineața, cu muncitorimea din cartierul Soarelui. La Nada am învățat să ascult cu atenție. Să mă relaxez – cât de cât – în preajma oricărui grup de indivizi. Îmi aduc aminte de un moș jerpelit și super amuzant, amuzant în felul în care doar ungurii sunt. Atât de bine râdeam, că uitam mereu să-l întrebăm cum îl cheamă. După câteva luni, omul a dispărut. Nu l-am mai întâlnit niciodată. Într-o zi, am scris:
Mai zi, Feri baci, mai zi!
Mi-am dat seama că poate fi un început bun de povestire, poate chiar de carte, îmi plăcea și numele, se contura ceva. Köszönöm szépen, Feri baci! Oare pe unde te-nvârți, tot printre cei care caută tați și povești?
Nada Florilor s-a închis, vindeau alcool lângă o școală. Doar pe cafea și cola, clienții nu prea mai aveau chef de vorbă, s-au împrăștiat, rând pe rând, pe la alte bodegi. Acum e un 5 to go acolo. Mi-am luat o dată o cafă, dar n-a avut niciun gust.
2. Cum a decurs scrierea lui?
„Ai uitat să râzi” a apărut în 2016, la editura Nemira. Toate povestirile au fost scrise în baruri: Cuib, Dada, D’arc, Verde, Emotion, 80s, Sense… mai bine fac o hartă.
La începutul lui 2023, cartea a fost reeditată. Tot la Nemira, în colecția n’autor. Țin minte că am asigurat-o pe Eli că n-are cum să-mi ia mai mult de două săptămâni să recitesc cartea și să modific pe ici, pe colo.
Da? Binee, a zis ea, cu ironia editorului.
Aveam energie. Simțeam în fiecare seară că abia aștept să se facă din nou dimineața, iar asta se întâmplă doar când am chef și de muncă, și de joacă. Am scris acasă, de obicei în compania labradorului Ara. Invadatorul blajin, vorba unui prieten poet. Am schimbat câteva finaluri, am rescris paragrafe, am băgat cinci povestiri noi și o fază, am regândit ordinea povestirilor. Cartea are acum altă structură, alt vibe și alt look. Stă mai bine pe raft. A fost o experiență necesară. Și o conversație sinceră cu mine, cel de acum șapte ani. Mi-a luat trei luni, ha ha.
3. Cum vă doriți să fie citit volume „Ai uitat să râzi”?
Cu atenție. Și cu voie bună. Să se joace, să facă un top 3 al povestirilor, să citească cu voce tare povestirea preferată. Faza preferată. Dacă se vor uita mai mult de o secundă la „Ai uitat să râzi” când își vor rearanja biblioteca, dacă vor zâmbi și se vor întrista în același timp, înseamnă că am făcut o treabă bună.
