1. Cum s-a conturat ideea romanului „În cercul fiarei. 2. Puțină speranță”?
Nu aș putea vorbi despre „Puțină speranță” fără să aduc în discuție și „Promisiuni de sânge”, primul volum al duologiei „În cercul fiarei”, așa că poate ar fi mai relevant dacă m-aș referi la amândouă. Când am început să lucrez la acest proiect, aveam în minte un singur roman prin care urma să continui aventurile protagonistei unei povestiri mai vechi, intitulată Fiară. Mai exact, în timp ce crește puii orfani ai unui animal fantastic, o tânără ajunge să capete, fără voia ei, o serie de trăsături, fizice și psihologice, specifice respectivelor sălbăticiuni. Inițial, povestea personajului Slievi se termina odată ce transformarea ei devenea evidentă, iar prin duologia „În cercul fiarei” mi-am propus să explorez efectele procesului de dezumanizare prin care trece protagonista, precum și eforturile ei de a restabili un echilibru între cele două fațete, aparent ireconciliabile, ale noii sale personalități – cea rațională, umană, și cea instinctuală, animalică.
Aceasta a fost premisa de la care am pornit, ajungând să dezvolt nu doar destinul unui personaj, ci și un întreg univers, cu propriile sale reguli de funcționare, cu specii atipice și un strop de magie care face posibilă apropierea dintre oameni și animale.
2. Cum a decurs scrierea lui?
S-ar putea spune că procesul de scriere a fost destul de anevoios, dacă ar fi să-l măsurăm în timpul care a trecut de când am scris primele cuvinte și până când am publicat ultimul volum, adică aproximativ șapte ani, în care am inclus și câteva pauze destul de lungi. Iar dacă adăugăm în ecuație și că am trecut prin mai mult de cinci variante, fiecare mai complexă decât precedenta (dintre care ultima a vizat tocmai volumul doi, în cele aproximativ cinci luni pe care le aveam la dispoziție pentru mici retușuri), probabil că nu pare deloc distractiv. Dar acesta este stilul meu de lucru, să pornesc de la o idee, să o dezvolt cât pot de mult în timp ce scriu, fără un plan foarte detaliat, doar cu o direcție în care ar trebui să se îndrepte firele narative, apoi să modelez drafturile astfel rezultate până când simt că am obținut o poveste demnă de a fi citită.
3. Cum vă doriți să fie citit romanul „În cercul fiarei. 2. Puțină speranță”?
Mă feresc să ofer o cheie de lectură pentru că aș vrea să le las cititorilor plăcerea de a descoperi și de explora un nou univers, foarte diferit de cel în care trăim. Totuși, pentru că vorbim despre romane înscrise în specia literară fantasy, care adeseori este privită cu oarecare condescendență, ca pe ceva lipsit de seriozitate sau de maturitate, îmi doresc ca potențialii cititori să se apropie de duologia „În cercul fiarei” cu deschiderea și curiozitatea cu care s-ar apropia, ca turiști, de o țară îndepărtată, exotică.
