Pluș
E conștient că arată ridicol. E un ditamai bărbatul care nu cumpără nimic altceva din magazin decât un iepure de jucărie, gri și moale, și un costum dintr-o bucată, cu fermoar în față și glugă cu urechi. Când doamna de la casa de marcat se uită spre el cu un zâmbet din ruj cleios și îi face semn cu mâna să se apropie, Valentin știe că e prea târziu s-o mai evite.
— Bună ziua! Sunteți vecinul de la opt, nu-i așa? Vă știu de la ședința de bloc.
— Da, sărut-mâna, ce mai faceți? spune el și așază cu grijă pe banda neagră cele două produse.
— Muncă și iar muncă. Ce să facem? De-abia am început tura.
Femeia trece prin dreptul aparatului de scanare eticheta prinsă în cusătura de pe fundul iepurelui. La al doilea țiuit al aparatului, ea își apleacă bărbia și îl privește curioasă peste lentilele ochelarilor.
— Nu știam că aveți copil.
— Nu, nu am. Sora mea are. E pentru nepoțica mea, că e ziua ei mâine. Îi plac iepurașii.
— Ce drăguț! Așa sunt copiii, au perioadele lor. Și fiică-mea îmi cerea întruna când era mai mică să-i cumpăr girafe. Vă dau pungă? Toată ziua, mami, mami, ia-mi girafe.
— Da, vă rog, spune el, apoi scoate un card bancar din portofel și achită suma de plată.
— La culori la fel. Acum e în perioada mov. Are haine mov, camera toată i-am vopsit-o tot mov, spune femeia în timp ce așteaptă să curgă bonul fiscal din casa de marcat. Acum vrea să-și facă și șuvițe mov în păr. Asta e, bătaie de cap. Ce să facem?
Printre cuvintele vecinei, fâșâitul de ambalaje și forfota de pungi, țipetele de copii care cer lucruri, replicile strigate între angajații supermarketului, printre cutiile masive de carton și baxurile care bufnesc pe podeaua unui raion, printre zornăitul de bani cu valoare mică și trepidatul metalic de cărucioare comerciale cu roți nesigure, printre toate astea, Valentin aude două femei râzând. Se uită în jur, dar nu le vede. Râd cumva de el?
Vecina cu ruj îi întinde bonul fiscal.
IEPURE JUCARIE DE PL 36,65 D
1 BUC X 36,65
COSTUM FETE ONESIE I 104,99 D
1 BUC X 104,99
PUNGA BIO 34 XI 0,10 D
1 BUC X 0,10
În urma lui, o tânără grăbită, cu manichiura albastră, așază cumpărăturile pe bandă într-un echilibru precar și îl presează pe Valentin cu privirea.
— Mulțumesc. Sărut-mâna!
— Numai bine, vecine! Să-ți trăiască nepoțica!
— Mulțumesc, spune bărbatul și îndeasă cele două produse în punga de plastic jenant de transparentă.
Valentin intră în apartament și abandonează cheile pe un pantofar îngust împreună cu un mănunchi de bonuri fiscale mototolite găsite în buzunarul de la blugi. Se uită la ceas. Nu mai are mult timp.
Pe telefon se afișează cu două note înalte mesajul de la Iris care îi spune că s-a urcat în taxi și ajunge într-un sfert de oră. Scoate din punga de plastic iepurele de pluș și costumul pufos, le aruncă în grabă pe patul din dormitor și închide ușa. Bărbatul trece o dată cu mâna peste părul tuns periuță, își dă cu parfum pe piept cu o apăsare scurtă a unei sticluțe negre și își schimbă tricoul pentru a treia oară în aceeași zi.
E prima oară când se întâlnesc la el acasă, nu la un restaurant. Apartamentul e acum destul de curat. În frigider stau aliniate pe un raft cinci sticle de vin. La prima întâlnire, Iris a menționat în treacăt că în ultima vreme a încercat mai multe feluri de vin, dar cu siguranță cel mai mult îi place roșu. A menționat și câteva mărci preferate, dar el nu le-a reținut fiindcă denumirile erau în franceză sau spaniolă și nu le mai auzise în viața lui, dar mai ales pentru că, imediat ce le-a rostit, Iris a spart sufleul de ciocolată din farfuria ei, apoi a gustat din crema fierbinte lăsând lingurița să-i alunece încet printre buze. Mintea lui Valentin a zburat atunci în altă parte.
Când aude soneria de la ușă, deschide și zâmbește cât poate el de relaxat. Lui Valentin îi plac femeile cu nume delicate și mai ales nume de flori, femeile cu buze pline, dar care nu se dau cu ruj, cu manichiura mereu făcută, dar niciodată în culori dubioase ca verde sau albastru, femeile care poartă sandale la rochii și nu adidași, femeile care râd, dar nu prea tare, femeile înțelegătoare, drăguțe, spontane. De asta poate spune cu siguranță că îi place mult de Iris. Ar adăuga pe lista lui de preferințe și femeile care îl acceptă exact așa cum e el, dar nu e un criteriu pe care să-l fi bifat cineva până acum, așa că preferă să nu se gândească prea mult la asta.
— Bună, Vali!
— Bună!
Iris își dă jos pălăria de paie bej cu panglică albă și o agață în cuier. El îi urmărește mișcarea și amândoi observă în același timp deasupra pantofarului un bon fiscal care stă să cadă.
JUCARIE DE PLUS IEPUR 29,99 D
1 BUC X 29,99
ANIMAL PLUS TEX 19,54 D
1 BUC X 19,54
Valentin îi cuprinde fața între palme și o sărută pe buze.
Vizitați pagina cărții pe site-ul Editurii Humanitas.
Adriana Jderu s-a născut în 1987 în București. A absolvit Facultatea de Litere la Universitatea din București, unde a fost interesată în mod special de teoria literaturii și conceptul de narator necreditabil. A urmat programul de masterat Teoria și practica imaginii la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii. Din 2018 a participat la ateliere de scriere creativă în cadrul Creative Writing Sundays, organizate de Revista de Povestiri. În 2019 a urmat un curs de scriere creativă cu Florin Iaru și Marius Chivu, iar în 2021 cu Marin Mălaicu-Hondrari. A publicat proză scurtă pe revistadepovestiri.ro. Spații mici este cartea ei de debut.
