Atât de atent ținem în brațe atât de des corpul ambiguu crochiul lasciv în stare de repaus controlat luminile par să contrasteze cu respirația mecanomorfă a celui care deși învins lansează ultima invazie niciodată să nu uiți orice mișcare calculată e un plan elaborat cu grijă cel mult cazi pe gânduri și ceea ce urmează va face un zid de apărare în jurul tău de fiecare dată când ești îmbrățișat se schimbă conceptual ADN-ul când frica devine animalul pe care vrei cu tot dinadinsul să-l eutanasiezi preia controlul retrăind integral totul din aproape în aproape Corpul pare cel mai de treabă intrus de fiecare dată când se lasă pe spate deasupra lui orice formă necunoscută de viață capătă contur în mișcările de propagare alternând preludiul cu unghiurile de forță Atât timp cât poți menține un echilibru duplicitar vei ajunge în răstimp să te lași cuprins de noi forțe orbitând în jurul tău poți simți extrapolând întreg corpul un asteroid înainte de colaps coliziunea îți dilată vasele fierbințeala alunecă printre vertebre ca un funicular rupem din noi micile detalii încercând restabilirea unui echilibru parcă nu ne-am sfii să plutim în deriva oricărui simț înzestrat cu dublă însemnătate cel din urmă impuls te poate destabiliza torid ca o ultimă joacă înaintea erupției
V-ar mai putea interesa
Cele mai recente din „Poezie”
soarele ăla e soarele-ăla mort, sută la sută mort ca după break-up când bagi cioată între
de Cătălina Matei
Poeme de Livia Ștefan
de Răzvan Țupa
de Diana Cornea