Organizarea celei de a unsprezecea ediții a LitVest (Timișoara, 21-24 septembrie 2022) a presupus, printre multe altele, extinderea unui concept, cel de black out. text concerto, la nivelul întregului desfășurător. Ce este un text concerto? Un concert „întrerupt”, a se citi completat, de inserturi literare, care pot fi de varii forme: video, lecturi ale solistului formației etc. Totul e ca ele să surprindă, de o manieră cât mai convingătoare, publicul. E vorba de o variațiune a uneia dintre cele mai vechi și neînvechite legături: cea dintre poezie și muzică. În 2022 au fost Horea Crișovan, Iris, AnonimTM. La edițiile precedente: Blazzaj, Nightlosers, DJ K-lu. Mixăm, deci, registrele muzicale și literare.
Dar LitVest presupune și publicuri – pluralul e esențial – diferite: elevi și profesori, fani ai formațiilor invitate, comunități cu care colaborăm constant, cum ar fi Timișoara bikers, instituții partenere etc. Altfel spus, festivalul pune în contact cu literatura oameni care nu au un dialog constant cu ea. Printr-o creativitate, sperăm, pe măsura ideii de carte. Din unghi organizatoric, demersul e cu atât mai complex: evenimente outdoor și indoor, cele dintâi obligând la o soluție de rezervă; parteneriate cu entități publice și private și enumerarea ar putea continua. Festivalul s-a deschis cu Pătura care citește, picnic urban de lectură. În prima seară am organizat un text-concerto mai restrâns, cu Horea Crișovan la chitară, care să le permită invitaților să socializeze, așa-zicând, literar: muzică și lecturi contribuind la o aprofundare a dialogului intercultural. În cea de-a doua zi, am derulat întâlniri cu liceenii. Au citit și ei, nu doar noi. Miza, sub acest aspect, e o dezbatere cât mai vie care să contrazică imaginea osificată pe care unii o au despre scriitori. Prin, mai ales, concertul Iris, de vineri, 23.09.22, am încercat să oferim poeziei o vizibilitate specifică altor arte. Mai precis, muzicii rock. Să arătăm că poezia poate urca pe scene și/sau literaturiza scene mult mai vizibile. Fără compromisuri. E strict necesar ca imaginația de scriitor să se manifeste și în materie de promovare a lecturii. În țara din UE în care se citește cel mai puțin au loc „experimente socio-literare” unice – cele organizate de biblioteca noastră. Și nu o spunem doar noi. Manifestările reunite sub cupola LitVest (Pătura care citește, Lecturi aprinse etc.) sunt singurele „exporturi” de concepte de eveniment literar din istoria Timișoarei. O veste extraordinară a venit chiar în timpul festivalului: profesorul Dorel Săndesc ne-a propus organizarea unui text concerto în seara de final a unui congres medical. Public estimat: o mie de persoane. E extraordinar să vezi cum ideile câștigă teren și devin fenomen. Pătura care citește, de exemplu, s-a organizat sau se organizează la: Cluj, Sibiu, Craiova, Lugoj etc. La nivel românesc, LitVest e cel mai important creuzet conceptual în materie de evenimente literare. Un veritabil laborator de idei. Fapt subînțeles, cu cât mai îndrăzneață o idee, cu atât mai dificilă poate fi implementarea. De unde și inevitabilele scârțâieli din care trebuie să învățăm. Dincolo de asta, încercăm să controlăm și orizontala, și verticala: și spectacolul, și elementul documentar. Cu cât mai spectaculos un pictorial cu invitații în contexte inedite, cu atât mai valoroase, ca documente estetice, fotografiile care rezultă de pe urma lui. Precizez că, din 2023, vom organiza, din nou, photo shooting-urile LitVest. Cum a fost, de pildă, cel cu Ion Pop în cămașă de forță, de la ediția din 2015. Fotografiile rezultate reprezintă cele mai avangardiste ipostaze culturale ale celui mai important specialist român în avangardă. Bref, LitVest e doar unul dintre argumentele în baza căruia Biblioteca Județeană Timiș „Sorin Titel” pregătește candidatura Timișoarei la statutul de Oraș al literaturii, conferit de UNESCO.
Poezia are locul ei rezervat, ca să zic așa. Pe cât de marginal, încă pe atât de important. Ea rezistă prin cei care nu pot rezista – ei înșiși – fără poezie. Pentru mine, a fost și va rămâne principala… formă de viață. Locul ei în societate mă motivează și demotivează deopotrivă, pentru că a fost și va fi mereu problematic. Scrisul e și cel mai bun mod de a-l înțelege.
Tudor Crețu
–
Despre LitVest, ediția a XI-a, în câteva cuvinte
În perioada 21-24 septembrie 2022, la Timișoara, a avut loc Festivalul Internațional de Poezie „LitVest”, ediția a unsprezecea, la care au participat poeți din Argentina, Suedia, Turcia și România. Am adresat invitaților la Festivalul Internațional de Literatură două întrebări:
- Ce a însemnat, pentru tine, participarea la LitVest, ediția 2022 ?
- Care este rolul poeziei în societatea contemporană, din punctul tău de vedere?
Juan Arabia (Argentina)
1. Fiind prima dată în România, unde am participat atât la Festivalul Internațional de Poezie București, cât și la Festivalul Internațional de Literatură „LitVest”, a fost important pentru mine să cunosc cât mai mulți poeți din România, pentru că împărtășim o tradiție latină foarte importantă.
2. Când eram mai tânăr, credeam că pot schimba multe lucruri. Am publicat până acum șase volume de poezie. Dacă la început, consideram că poezia are un rol ideologic, chiar revoluționar, acum cred că poezia că implică o ruptură categorică, de fapt, o luptă cu tradiția, cu instituția literaturii; în principiu, suntem o unitate sonoră, înainte de a fi o normă, o instituție, un cuvânt. Poezia este o armă împotriva tradiției, împotriva regulilor, împotriva limitelor.
Ida Börjel (Suedia)
1. De la LitVest, îmi voi aminti momentele în care am ascultat poezia celorlalți participanți, dar mai ales că am împărtășit puncte de vedere diverse. Dar și multe râsete!
2. Poezia este o modalitate de a redimensiona rezistența interioară, dar și un detector de tâmpenii.
Chris McCabe (Marea Britanie)
1. Sunt entuziasmat să cunosc niște locuri în care n-am mai fost până acum. Sunt pentru prima dată în România, la Timișoara. Participarea la festival a fost importantă pentru mine pentru că mi-a oferit prilejul să cunosc poeți din întreaga lume, pentru a înțelege global poezia și pentru a-mi reconsidera propria muncă.
2. Mă interesează rolul poeziilor, la plural, și nu poezia ca formă de artă, mai cu seamă, ce înseamnă poezia la nivel global, poezia pe cale de dispariție, poezia vorbită, nu scrisă. În vest, există numeroase dimensiuni ale poeziei, de la poezia digitală, poezia pe Instagram, poezia vizuală expusă în diverse spații, nu doar în galerii. Cred că trăim vremuri grozave, care ne permit să ne alegem ce fel de poeți vrem să fim săptămâna viitoare.
Erkut Tokman (Turcia)
1. LitVest este unul dintre cele mai inovative festivaluri de poezie din România. Selecția poeților, minunatele discuții dintre participanți, lecturile în spații neconvenționale, viața culturală timișoreană au constituit climatul perfect pentru această ediție a festivalului. Unicitatea festivalului constă în deschiderea totală pe care organizatorii festivalului o au față de public, mai ales pentru activitățile în aer liber.
2. Cred că poezia a cam pierdut teren în confruntarea cu era tehnologiei. Rolul poeziei este de a conecta societatea cu arta. Poezia are un rol social foarte important, de a se revolta împotriva injustiției, împotriva războiului, apărând drepturile omului, făcând trimitere la criza climatică, la problemele de mediu, fără să își prejudicieze în vreun fel valoarea artistică.
România:
Irina-Roxana Georgescu
1. Pentru mine, LitVest a fost o experiență unică: pe de o parte, pentru că am interacționat cu alți poeți extrem de talentați din Argentina, Suedia, Turcia și România și, pe de altă parte, deoarece am cunoscut minunatul public timișorean, grație lecturii de la Bastion, apoi din colegiile timișorene, apoi din barul Bruck ori performance-ul din D’arc.
2. Poezia va salva lumea prin forța ei de expresie, prin frumusețea ei intrinsecă, dar, mai ales, prin cititorii săi.
Ștefan Manasia
1. Pentru mine, e o bucurie genul ăsta de manifestare, cu nu mai mult de zece poeți (iată, sosiți de pe trei continente) și evenimente interactive, neortodoxe. Am o imensă curiozitate față de ce se (mai) scrie, gândește în poezie în timpul vieții noastre. Juan, Ida, Erkut, Alina, Olga, Marcel, Tudor, Irina sînt poeți de la care ai ce asculta/învăța. De-asta am senzația că am părăsit Timișoara prea repede.
2. Nu știu. Nu știu. Nu știu. Simt doar că poetul (bun) e un filtru care captează & păstrează (în pagini de hârtie reciclată) toți nitriții și nitrații societății, eliberând în schimb un aer mai pur, o apă mai pură…
Alina Purcaru
1. Pentru mine, efectul cel mai puternic al unui festival ține de schimbul de idei și de trăiri împreună cu alte scriitoare și scriitori, de noutatea întâlnirilor, de efervescența lor. Mă bucur, așadar, că și acum am descoperit voci captivante și că m-am putut reconecta cu cele cunoscute deja, cu poete și poeți pe care îi apreciez. O mare bucurie au fost discuțiile cu poeta suedeză Ida Börjel, care, în poezia ei, mereu bazată pe documentare, caută o raportare critică la nedreptățile care ne înconjoară și o cale de vindecare. Sper ca astfel de întâlniri să aibă ca efect și o mai mare expunere a poetelor și poeților străini, prin inițiative care să continue prezența lor aici: inițierea unor traduceri sau dialoguri care să-i prezinte celor care acum îi descoperă.
2. Pentru mine, poezia a început să însemne tot mai mult schimbare și refuz. Schimbare a unui status-quo călduț și adesea vătămător pentru multe (mulți) dintre noi, refuz al unei ordini (inclusiv literare) care glorifică individualismul rapace și care, chiar sub masca rebeliunii, nu dorește, de fapt, decât conservarea vechilor direcții. Poezia mai înseamnă și căutarea unei forme cât mai adecvate pentru a reflecta adevărul: despre propria poziționare și adevărul despre dinamica dintre noi și straturile lumii.
Olga Ștefan
1. Aerul occidental al Timișoarei contaminează, cu siguranță, și structura sau sensul evenimentelor ei culturale. LitVest a fost, din acest punct de vedere, o experiență care a valorificat poezia și nu într-o atât de mare măsură vehiculul ei – poetul care o livrează/vinde/recită cu mai multă sau mai puțin pricepere. Prin intermediul ingenioasei formule de text-concert am regăsit o postură discretă, de culise, a poetului desprins de poem. N-aș spune că ipostaza asta e preferata mea, dar e una de luat în calcul, cu certitudine. În altă ordine de idei, sunt recunoscătoare pentru dialogurile cu miez purtate cu poeții invitați, care știu să repornească mașinăria producătoare de sens a literaturii, chiar și atunci când aceasta pare să se anchilozeze.
2. Că poezia contemporană e suficient de bogată încât să îmbrace multiple roluri și funcții e de domeniul evidenței. Mă fascinează modul în care poate orienta o lectură dez-orientată, capacitatea ei de a ordona înțelesuri și sisteme de valori, de a le provoca și de a le reînsufleți, deopotrivă. Poate că sună reducționist, dar cred în poezia care cultivă un mod etic și responsabil de a răspunde emoțional. Promisiunea acestei educații emoționale pe care o comportă pluralitatea de limbaje poetice actuale este cea pe care pariez, în contextul celei mai dezirabile poziții a acestei arte, raportându-mă la lume (și la ce i se întâmplă lumii – pasive, autodistructive), așa cum e ea azi.
Marcel Tolcea
1. O reîncarnare, asta a însemnat, mai întâi, pentru mine participarea la ediția 2022 a LitVestului. Da, o reîncarnare a poetului ce părea că murise în mine de vreme ce au trecut prea mulți ani de când nu am socotit că nu mai sunt gata să dau cititorilor o carte/cărțulie de poezie. Apoi, întâlnirea cu poezia a trei continente geografice și a opt continente de vers. Și, nu în ultimul rând, senzația că „dirijorul” festivalului, Tudor Crețu, ne-a distribuit într-un rol aproape neașteptat în opinia mea. În loc să fim doar interpreții textelor noastre, eu am resimțit că unele „roluri” de pe scena festivalului, la propriu, au fost și mici cascadorii. Despre cum Poezia vine, se aude și străluminează în cele mai aglomerate locuri de Realitate.
2. Din păcate, nu mai cred de mult că poezia poate juca vreun rol cât de cât important în societatea de azi. De multă vreme, nimic din ce ține de artă nu mai face parte nici măcar din firesc, darămite din partea însorită a lumii. Iată de ce eu aș crede, mai degrabă, că tot ce are de făcut poezia este să se ferească de ultravioletele unei realități, unei lumi în care tehnologia pândește sufletul, imaginea roade cuvântul, iar ideologia înghesuie arta în slogane tot mai râncede și aptere.
Gelu Vlașin
1. Participarea la LitVest a însemnat reîntâlnirea cu evenimentele poetice de bună calitate, cunoașterea unor poeți străini valoroși, emoțiile sublimate în fața unei public numeros la Liceul „J. L. Calderon” și dialogul interesant cu elevii de la Liceul Teoretic „Grigore Moisil” și revederea cu câțiva prieteni dragi din breasla scriitoricească.
2. Rolul poeziei este, în primul rând, terapeutic atât pentru autor, cât și pentru cititor. Poezia devine importantă abia atunci când reușește să transmită emoțiile și vibrația unor trăiri care ne marchează existența cotidiană. Când reușește acest lucru, poezia devine luminița de la capătul tunelului fără de care n-ar mai există speranță în lume.
Redacția
