Poeme de Florin Dumitrescu

195 vizualizări
Citiți în 3 de minute
Buruiană

Binevoiește
buruiană cu o sută de dește
să-mplânți în carnea mea măcar vreo mie
seva începuturilor dă-mi-o astăzi mie
prefă-mă-n altoi 
refă-mă-n alt soi 
nemaiaflat decât poate
prin săli de maternitate
în visele feților
ori în bețiile poeților
înainte să adoarmă prin rigole
murmurându-ți ode frivole
așa precum 
a mea de acum
binevoiește și ai milă
fă-mi o transfuzie cu clorofilă
purifică-mă pre mine de cel rău
primește-mă în regnul tău
strânge-mă cu o sută de brațe
și-ngăduie să-ți agațe
trunchiul verduncul
mia de pedunculi
ce dă să strecoare
dește-n degetare
și fără să pregete
degetare-n degete


[Prelata se așterne]

Prelata se așterne peste pepeni
Neoane chicote și melodii
de la Megaimage de vizavi
vitrina scuipă de la piața Gemeni

Sub mușama harbujii vor musti
la noapte senzuali obraznici țepeni
cum n-au mai pomenit nicicând asemeni
iscoditorii ochi de mușterii

Vindeam pe vremuri tot pân’ la nămiezi
recită moșu-același vechi lamento
cu prinse-n barbă perlele de miez
și vorbele se sparg de pavimentul
îngemănatei hale și-o transformă
încet într-o curcubătă diformă

 
Gallipoli

În radă la Gallipoli
zuluf falezei vela fu
sub valuri eu prin văluri tu
ne-au torpilat melanholii

Huzurul de-a mă-mpotmoli
în nadă la Gelibolu
cum veacul prinse a boli
e tot ce mi-a rămas acu

Balcanii se scufundă cu
parfum de alge iz de-algii
Güle güle agapi mu
De ce să mor de ce-aș trăi

în radă la Gallipoli

 
Cernobîl

de dincolo de lume
prin raze hoit și mâl
să evadăm acum e
momentu-n Cernobîl

acolo-i locul când
atunci e vremea unde
emisia pătrunde
și-ucide renăscând

o post-natură care
desfide orice lege
a firii-originare
așa cum o-nțelegem

mutații vii din moarte
în mii de specii noi 
cum n-apucarăm noi
genetica împarte

sunt flori și fructe stranii
mirosul lor te va
momi și îmbăta
și-s mii de arătănii

șopârle bicefale
batracieni apozi
cu mers alunecos
ți se opresc în cale

în ochi să te privească
cu ochii lor apoși
în ei simți un reproș
la speța omenească

în puț la reactor
printr-un hățiș de plante
bizar luxuriante
i-un polip constrictor

de-l vei vedea căscând
din unicul său ochi
pricepe-vei pe loc
și vei cădea bolând

Florin Dumitrescu (1966, București). Faima de textier îl propulsează în publicitate, domeniu asupra căruia își concentrează studiile lingvistice (anii ’90) și doctoratul în socio-antropologie (după 2000). Îndrumat de regretatul Vintilă Mihăilescu, Florin a demarat acum șase ani un proiect de etnografiere a piețelor agroalimentare. Ca autor de „poezie cultă”, publică trei volume personale și participă cu grupaje în patru volume colective. Traduce din poezia italiană și franceză a secolului trecut.

Lăsați un comentariu

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Poezie”