Ce sunt cărțile pentru copii? Prin ce se deosebesc ele de restul cărților – asta dacă se deosebesc, desigur? Sincer, sunt întrebări la care încă încerc să găsesc un răspuns. Ce încerc însă să aflu direct de la cei interesați e ce ar trebui acestea să fie. Așa că profit de orice întâlnire cu cititorii pentru a-i întreba nu doar ce autori preferă, ci și ce anume le-ar plăcea să găsească într-o carte destinată lor.
Mi se pare esențial pentru un autor să știe care e universul mental al celor pentru care scrie și care e orizontul lor de așteptări. Asta cu atât mai mult cu cât e vorba de cititori copii, care nu au dobândit toate filtrele și subtilitățile de care poate uza un adult, existând pericolul să treacă pe lângă cărți altfel valoroase din cauza unei neinspirate calibrări a limbajului sau a tematicii. Provocarea pentru un scriitor pentru copii ar consta, cred eu, tocmai în a-și însuși particularitățile spiritului epocii în care cresc cei mici și a încerca mai apoi să scrie ținând cont de ele, fără însă a face vreun rabat de la calitatea scrierii sau de la intensitatea ideilor care l-au făcut de la bun început să se implice în această dificilă misiune. Sigur, și aici, ca în orice alt domeniu, e ușor să facem teorie. Practica e cea care ne dă mereu dureri de cap.
În secret, sper să nu aflu niciodată răspunsul la întrebarea cu care am deschis textul, pentru că asta mi-ar anula din bucuria căutării și descoperirii unor răspunsuri alternative, căutare pe care o prefer de departe siguranței absolute.
***
Jean-Jacques Sempé e unul dintre cei mai însemnați caricaturiști ai lumii, cu o carieră extrem de prolifică și cu o privire artistică mereu blândă asupra vieții, mai ales în ipostazele ei obișnuite. A scris și ilustrat peste 40 de cărți, traduse în 25 de limbi. De-a lungul timpului, a contribuit cu desenele și caricaturile sale la reviste prestigioase din Franța, precum „Sud-Ouest”, „Ici Paris” sau „Paris Match”, dar a semnat și peste o sută de coperte pentru revista americană „The New Yorker”. Desenele și serigrafiile sale au fost expuse în numeroase galerii de artă din întreaga lume, iar cartea Secretul lui Raul Taburin a fost ecranizată în anul 2018, în regia lui Pierre Godeau. Dar personajul care l-a consacrat la nivel mondial e cel creat alături de René Goscinny, Micuțul Nicolas, acesta fiind protagonistul unei serii absolut delicioase pe care nu mă satur s-o recomand cititorilor mici și mari.
Romanul grafic Secretul lui Raul Taburin, apărut la Editura Frontiera, e povestea unui priceput mecanic de biciclete care, spre ghinionul lui, nu se știe da pe bicicletă! Ăsta e secretul pe care încearcă să-l ascundă toată viața și care îi va marca în mod substanțial destinul. Dușmanii lui cei mai mari sunt „acele puteri misterioase numite forță centrifugă, accelerație gravitațională și legea atracției universale”. Sigur, există și unele beneficii ale acestui neajuns, care vin sub forma unor lecții de viață pe care Taburin le învață cam fără să vrea, cum ar fi „că o fată e mai complicată decât un schimbător de viteze Campionissimo, că e riscant să-ți deschizi sufletul și că, în anumite contexte, destăinuirile nu pot fi luate în serios”. Mai ales dacă e vorba de o iubire neîmpărtășită. Prietenia cu fotograful Manuel Figurin îl pune la încercare și e cât pe ce să-l bage în mormânt, dar îl și apropie de adevăratul înțeles al prieteniei. Una peste alta, întâmplările prin care trece Taburin sunt irezistibile și pline de umor, iar cartea constituie o lectură ușoară, numai bună de convins un cititor începător să se apuce de citit.
Romanul îi va mulțumi și pe fanii mai vechi ai artistului, dar și pe părinții cârcotași care caută cu orice preț cărți ce conțin istorioare cu învățăminte benefice pentru educația copiilor. Ei bine, da, cartea asta are și o asemenea lecție de viață – și anume că uneori sinceritatea ne poate scuti de multe dureri de cap, de spate sau de picioare, chiar dacă e greu s-o practicăm mereu –, dar din fericire e mult mai mult de atât. În primul rând e literatură, scrisă bine și cu haz, făcută deopotrivă pentru a te distra și a te apropia de plăcerea pură a lecturii.
Excelenta traducere îi aparține Ralucăi Dincă, cea care a tradus în limba română și volumele din seria cu Nicolas, apărute în ultimii ani la Editura Arthur. Îmi place că s-a preferat românizarea numelor, care adaugă un plus de savoare textului și îl ancorează mai bine în memoria cititorilor.
Înainte să trimit textul către revistă, o veste a venit să umbrească puțin din bucuria întâlnirii cu această carte. Jean-Jacques Sempé s-a stins din viață la vârsta de optzeci și nouă de ani.
Odihnească-se în pace.
