Aurora Liiceanu: „Fericirea este ceva întâmplător”

La 80 de ani, Aurora Liiceanu mărturisește că reflecțiile asupra fericirii par o preocupare a generațiilor actuale, într-o mai mare măsură decât a celor care s-au bucurat de anii tinereții înainte de 90.

305 vizualizări
Citiți în 11 de minute

Invitată în podcastul Cronicari Digitali, realizat de Zaga Brand și Asociația Humart, Aurora Liiceanu îi mărturisește jurnalistei Diana Popescu că exită un „necaz al pshilogului” atunci când trebuie să vorbească despre propria fericire.

„Necazul psihologului este, cel puțin pentru mine și pentru alții pe care îi cunosc și pe care-i consider psihologi, această chestie care e foarte interesantă: ideea de versiuni ale eului tău. Noi avem de când ne naștem, bine, sigur că sunt și determinări exterioare, dar avem atâtea versiuni posibile, că de aici s-a născut ideea de soartă și de destin și de nu știu ce ți-e scris în frunte și ți-e pus. Dar de multe ori îmi dau seama că noi ,într un fel, în condiții să zic normale, deși nu mai știi ce e normal așa, de ce facem anumite alegeri? Că de fapt le faci tu. Eu înțeleg că dacă este din exterior cum e acum cu război, pandemia, sigur, determinarea, constrângerea vine din exterior, dar dacă nu vine din exterior, și exteriorul este molcom să zic așa, tu ești cel care alegi.”

Provocată să vorbească despre cum se vede fericire acum și cum o percepea în tinerețe, pornind de la tema acestui sezon al podcastului Cronicari Digitali – ”Prețul pe Fericire – Aurora Liiceanu spune că acest concept nu era nici măcar conștientizat în modul în care se întâmplă în zilele noastre.

„Cred că nici nu mă gândeam la conceptul de fericire așa cum se gândește astăzi ci mai degrabă trăiam evenimente mai bune, mai proaste, dar în general țin foarte bine minte că nu foloseam expresia «Sunt fericită!».

Mi-e bine, sunt bine, vai ce bine e nu știu ce. Deci mai degrabă mergeam către well-being. Cuvântul «fericire» îl găseam mai degrabă în literatură, și astăzi cred că nici în psihologie nu este foarte acceptat, și mai degrabă în literatură, eseistică, în comunicare, în media socială care exagerează ca întotdeauna… Dar rămâne ideea că fericirea se trăiește, și în niciun caz nu poți să spui că cineva poate să îți dea o rețetă. Există însă un adevăr, și anume că fericirea este un construct personal cum se personalizează astăzi totul. Deci fiecare om are propria lui concepție sau mentalitate, mentalul lui e înlocuit de o anumită imagine a fericirii adică la o definire a fericirii așa cum o crede, iar fericirea este ceva extraordinar de relativ. Însă, pe de altă parte, toți o privesc un lucru pe care ți-l dorești.

Ceea ce nu îmi place în zilele de astăzi este că e considerat așa în termenii aceștia ultra-glorioși ca și când ai fi obligat să fii fericit. Cum naiba se întâmplă de nu ești fericit? Este ca și reclama aia complet aiurea – pentru că o meriți. Adică cum s-ar spune astăzi, și cum am spus, un scriitor și eseist foarte bun, Finkielkraut, care a spus la un moment dat «Astăzi fericirea e obligatorie». Este ca un fel de brand emoțional al epocii în care trăim. Deci din această perspectivă nu-mi rămâne decât că fericirea este ceva întâmplător”, spune Aurora Liiceanu, în podcastul Cronicari Digitali.

În cel mai ascultat podcast cultural românesc, Cronicari Digitali, Aurora Liiceanu face și o mărturisire surprinzătoare: „Pot să spun că psihologii nu prea cred în fericire. Chiar ne amuzăm de câte chestii se scriu despre Institutul de Happiness.

 Psihologii mai lucizi, aș putea să spun, și raționali, și poate și mai onești și nu atât de dependenți de ce zice lumea, consideră că de fapt este vorba de starea de bine și starea de bine ți-o definești singur. Pentru că atât la bine, cât și la rău, oamenii au reacții foarte personale. Sunt oameni care suferă foarte rău și nu crâcnesc, și alții care urlă la cea mai mică înțepătură. Și respectiv, și ca fericire, unora le trebuie foarte mult altora le trebuie foarte puțin.

Și cred că există o deosebire din punctul ăsta de vedere. Deci, dacă cumva se navighează pe internet și se merge la Matthieu Ricard și conferințele lui despre fericire putem afla lucruri foarte inteligente, mai ales că el a făcut sondaje academice, adică el are și un sprijin academic. Am zis că mai degrabă ar trebui să ne mulțumim chiar cu ideea de mulțumire. Dacă ești mulțumit cum trăiești, dacă există, la o oarecare distanță de tine, necazuri și inconveniente minore, sau tu poți să le minorizezi, atunci poți să spui că într-adevăr trăiești bine. Dar prinde acea expresie franțuzească care probabil ca a dat naștere și la zâmbetele tâmpe și la apetitul pentru fericire cu orice preț, fără să definească fericirea, cărei se numește «joie de vivre»”.

În discuția purtată cu jurnalista culturală Diana Popescu, Aurora Liiceanu și-a deschis sufletul în podcastul Cronicari Digitali și a folosit o metafore pline de culoare pentru a descrie așteptările diferite pe care le avem cu toții de la viață.

„Aș face o aici observație. De multe ori ar trebui să te simți fericit și viața te ia așa tăvălug și nu îți dai seama că ești fericit. Și am să dau un exemplu, când a venit tăvălugul cu pandemia, a fost un fel de lovitură planetară și asupra stilului de viață, comunicării etc. Știu că un ziarist de la El País a scris că înainte de pandemie trăiam, ne bucuram, eram fericiți și nici măcar nu ne dădeam seama.

A avut avut foarte mult răsunet observația lui că ai trecut pe lângă pe lângă un tren confortabil și nu te-ai urcat în el sau nu știu ce ai avut sau nu ți ai dat seama, în loc să te bucuri. Deci, e adevărat că te bucuri de ceva de abia după ce îl pierzi. E posibil să nu fii atât de bucuros pe cât credem noi că ești.

Deci, dacă e să o iau așa, oamenii își doresc vieții lineare, să nu se întâmple nimic important. Să te așezi ca vaca care rumegă liniștită pe pajiște în lungul drum al vieții. Alții preferă totuși brânciuri de la viață, provocări, lupte, să faci ceva cu viața ta, să construiești. Și oamenii sunt foarte diferiți. E adevărat că cel care trăiește mai zbuciumat e mai interesant, ai ce să vorbești cu el. Cu celălalt care trăiește așa și pentru care lunea e ca marțea, marțea ca miercurea, miercurea ca joia etc., această rutină mizerabilă și banală a vieții cotidiene după părerea mea nu prea e ok. Parcă e mai bine să îți mai dea brânci.”

Podcastul Cronicari Digitali, produs de Zaga Brand și Asociația Humart (Human Made Art), vine cu episoade noi în fiecare joi și vineri pe toate platformele de streaming audio și pe www.cronicaridigitali.ro/podcast.  

Lăsați un comentariu

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Știri și anunțuri”