În aprilie 2021, a apărut în Franța dicționarul enciclopedic La vie de l’esprit en Europe centrale et orientale depuis 1945, coordonat de Chantal Delsol și Joanna Nowicki (Éditions du Cerf, Paris, 39,00€), ce însumează 1000 de pagini și reunește 150 de cercetători, care şi-au propus să reconstituie contextul și semnificația celor mai importanți gânditori din „cealaltă Europă”, contribuind astfel la refacerea legăturilor ideatice dintre Europa vestică și Europa centrală și de est pentru a pune capăt prejudecăților reciproce și a restabili un dialog esențial cu scopul de a genera o conștiință europeană unificată la nivel intelectual.
Chantal Delsol este membră a Academiei de Științe Morale și Politice, fondatoare a Institutului Hannah Arendt (1993) și autoare a unei remarcabile opere filosofice, iar Joanna Nowicki este profesoară la Universitatea Cergy-Pontoise și la Institutul de Studii Politice din Saint-Germain-en-Laye, precum și colaboratoare la revista Hermès (CNRS Éditions). Comitetul editorial al volumlui este format din: Antoine Arjakovsky (istoric, director de cercetare la Colegiul Bernardinilor, fondator al Institutului de Studii Ecumenice din Lviv-Ucraina), Nicolas Auzanneau (profesor de literatură modernă și traducător, Paris), Ionel Bușe (profesor de filosofie la Universitatea din Craiova și director al Centrului de Cercetări ale Imaginarului și Raționalității „Mircea Eliade”), Svetlana Dimitrova (profesor, IRTS Île-de-France Universitatea Sorbona), Xavier Galmiche (profesor de literatură cehă și culturi central europene la Universitatea Paris-IV Sorbona), Nathalie de Kaniv (istoric, secretar general la IHEDN, Paris), Krassimir Kavaldjiev (traducător literar, Sofia), Joseph Krulic (istoric și jurist, Paris), Vlatko Marić (scriitor, membru al comunității croate din Paris), Michel Maslowski (profesor emerit de literatură poloneză la Universitatea Sorbona), Jean-Jacques Wunenburger (profesor emerit de filosofie, Universitatea Jean-Moulin Lyon 3), Amélie Zima (doctor în științe politice, stagiu postdoctoral la Centrul pentru civilizație franceză și studii francofone – Universitatea din Varșovia). Dicționarul enciclopedic a apărut cu sprijinul Fundației Simone et Cino Del Duca, a Institutului Francez – Academia de Științe Morale și Politice, Laboratorul LT2D (Lexiques, Textes, Discours, Dictionnaires), a Fundației Universității din Cergy-Pontoise și a Fundației Universității CY Cergy-Paris.
În mod cert, această întreprindere enciclopedică reprezintă un eveniment editorial de talie europeană. De fapt, cele două coordonatoare sunt, prin acest proiect, la cel de-al treilea demers prin care susțin dialogul dintre Europa occidentală și „cealaltă Europă”: primul proiect materializându-se în volumul Histoire des idées politiques de l’Europe centrale coordonat de Chantal Delsol și Michel Maslovski (Presses universitaires de France, 1998, 603 de pagini), iar al doilea în cartea Mythes et symboles politiques en Europe centrale coordonat de Chantal Delsol, Michel Maslovski, Joana Novicki (Prefață de Pierre Chaunu, Presses Universitaires de France, 2002, 692 de pagini).
Dicționarul enciclopedic are două părți: prima parte cuprinde o serie de eseuri tematice, care chiar dacă nu este exhaustivă prezintă o serie de momente, concepte și probleme specifice contextului filosofic, social și politic din Europa Centrală și de Est după 1945; cea de-a doua parte a volumului este un dicționar de gânditori din regiunea menționată, din cea de-a doua jumătate a secolului XX. Având calitatea de redactor al volumului și de coordonator pentru România, cele mai multe eseuri de la secțiunea tematică semnate de autori români îi aparțin lui Ionel Bușe (Balkans dans le cinéma, Dracula: de l’histoire au mythe, Exil roumain, Métaphysique et logique roumaine de la contradiction et de l’antagonisme, Représentation philosophique de l’Europe: C. Noica et J. Patočka, Revue «22» et Groupe pour le dialogue social) și lui Flori Bălănescu (Bessarabie et Bucovine du nord : les conséquences du pacte Ribbentrop-Molotov; Déportation communiste en Roumanie; Répressions et tortures: les expériences de rééducation dans la Roumanie communiste; Résistances: mouvement pour les droits de l’homme (1977), grève des mineurs (1977), la révolte des ouvriers de Brașov ; Révolution sanglante). Alături de ei îi regăsim pe Corin Braga (Mythe du «poète national»: Nichita Stănescu), Bogdan Crețu (Styles littéraires et thèmes après 1989 en Roumanie), Cosmin Dragoste (Culture de la minorité allemande en Roumanie après 1945), Ioan Lascu (Culture roumaine de frontière: Bessarabie, Bucovine du Nord, Serbie), Liliana Corobca (Censure communiste en Roumanie), Haricleea Nicolau (Cinématographie roumaine après 1945), Cătălin Stănciulescu (Écoles et thèmes philosophiques en Roumanie après 1989), Ana-Maria Cătănuş (Dissidence roumaine), Lazăr Popescu (Littérature roumaine entre 1965 et 1989), Daniela Iancu (Anthropologie roumaine), Marian Cojoc (Canal Danube – mer Noire: une expérience du communisme stalinien), Alexandru-Murad Mironov (Radio Europe Libre: La Section Roumaine), Cristina Diac (Ceaușescu: la démolition des villes et des villages), Florin-Răzvan Mihai (Ceaușescu: la révolution culturelle et le culte de la personnalité ; Roumanie et le spectre de la Russie), Ioana Cîrstocea (Femmes, féminisme, circulation internationale des savoirs), Simona Corlan Ioan (Mémoriel des victimes du communisme et de la résistance. Sighet; Phénomène «Piața Universității»), Mioara Anton (Industrialisation socialiste en Roumanie; Timișoara, la Proclamation), Dan Cătănuş (Politique internationale de Ceaușescu), Cristina Diac (Roi Michel de Roumanie) și Cristina Eugenia Burtea Cioroianu (Théâtre roumain).
Ionel Bușe, colaborator mai vechi la proiectele anterioare ale celor două coordonatoare ale volumului, este cel care a propus, consultând în special mediul academic, mai multe intrări. Dintre acestea, 51 au fost reținute de către comitetul de redacție. Ele se referă la personalități românești din partea organizată sub formă de dicționar de gânditori central și est-europeni. În ordine alfabetică, cercetătorii români desemnați de Ionel Bușe, care au redactat aceste notițe biografice, sunt: Mihaela Albu (Horia Vintilă), Sorin Alexandrescu (Mircea Eliade), Gabriel Badea (Sorin Alexandrescu), Flori Bălănescu (Paul Goma), Corin Braga (Norman Manea), Cristina-Eugenia Burtea-Cioroianu (Octavian Paler), Ruxandra Cesereanu (Andrei Codrescu), Virgil Ciomoș (Nicolae Steinhardt), Mihai Ene (Alexandru Paleologu), Angela Furtună (Monica Lovinescu), Cătălin Ghiţă (Virgil Nemoianu, Eugen Coșeriu), Roxana-Andreea Ghiță (Paul Celan, Herta Müller), Ion Hirghiduș (Constantin Noica, George Uscătescu, Mircea Vulcănescu), Ioan Lascu (Ion D. Sîrbu, Ana Blandiana), Ecaterina Lung (Neagu Djuvara), Mona Mamulea (Alexandru Surdu), Paul Marinescu (Alexandru Dragomir, Gabriel Liiceanu), Ștefan Melancu (Tudor Arghezi), Ion Militaru (Mihai Șora), Petrișor Militaru (Basarab Nicolescu, Tristan Tzara), Sergiu Mișcoiu (Nicolae Manolescu, Andrei Pleșu), Roxana Munteanu (Marin Preda), Basarab Nicolescu (Pius Servien), Laura Pavel (Dumitru Țepeneag), Petru Bejan (Tudor Vianu), Flore Pop (Dumitru Stăniloae), Ion Pop (Eugen Simion), Lazăr Popescu (G. Călinescu), Carmen Stanciu (Eugen Ionescu, Marin Sorescu, Matei Vișniec), Călin Teutișan (Nicolae Breban), Savu Totu (Vasile Tonoiu, Gheorghe Vlăduțescu), Mihaela Ursa (Adrian Marino) și Daniela Zaharia (Lucian Boia).
„Lucrarea este uneori deconcertantă, dar cu toate acestea este incomparabil de bogată. Modul în care este conceput La vie de l’esprit en Europe centrale et orientale depuis 1945 arată cât de mult ignoră Occidentul această parte a Europei. Citind acest dicționar enciclopedic, Europa se dezvăluie așa cum este, pe cât de abundentă și diversă, pe atât este străbătută de fracturi profunde. O sută cincizeci de cercetători, scriitori și artiști, veniți din țări ca Polonia, Ungaria, România, dar și din Franța, participă la acest volum. Aceasta este, fără îndoială, cea mai valoroasă contribuție a cărții: aducerea Europei la viață prin traducerea și confruntarea punctelor de vedere. Ansamblul volumului este coordonat de filosoafa Chantal Delsol și de specialista în Europa centrală Joanna Nowicki”, observă Marc-Olivier Bherer în Le Monde nr. 23764 din 4 iunie 2021.
Motto-ul ce precedă Introducerea celor două coordonatoare este reprezentativ pentru viziunea de ansamblu a tomului și pentru modul de a concepe gândirea și cultura europeană: „Europa nu este un ansamblu fortuit, o simplă juxtapunere a popoarelor, este un mare instrument armonic, o liră, din care fiecare naționalitate este o coardă și reprezintă un ton. Nu este nimic arbitrar în acest sens; fiecare este necesar în sine, necesar în raport cu ceilalți. A înlătura doar una înseamnă a modifica întregul set, pentru a face această gamă de națiuni imposibilă, disonantă și mută” (Jules Michelet, Légendes democratiques du Nord, PUF, 1968, p. 12).
Jean-Jacques Wunenburger, în Postfața acestui volum, scria cum, în ciuda unor diferențe inerente între gânditorii din diverse țări est-europene, ceea ce le unește este aspirația spre dialog și raportarea constantă în prezent la valorile Europei occidentale: „Cu toate acestea, gândirea central-europeană își găsește încă propria identitate datorită vitalității temelor și a instituțiilor intelectuale puternice. Putem, chiar și așa, alandala, să luăm cunoștință de locul antropologiei culturale, memoriei populare, cu o sensibilitate deosebită față de mitologie (așa cum atestă opera lui Mircea Eliade), permanența școlilor filosofice (logica poloneză, o metafizică românească, o estetică etc.), o notorietate internațională de muzică (maghiară, cehă și țigănească), o vitalitate religioasă (nu fără scopuri politice uneori) care contrastează cu decreștinarea Occidentului: cultul marial în Polonia (de unde este papa Ioan Paul al II-lea), o ortodoxie polimorfă, dar încurajată să recâștige puterea ca în Rusia (odată cu redeschiderea facultăților de teologie), rolul academiilor de științe, al institutelor culturale, al centrelor de gândire critică și de schimb cu Occidentul”.
Nu în ultimul rând, concluzia lui Marc-Olivier Bherer din Le Monde ni se pare relevantă, o dată în plus, în ceea ce privește importanța și semnificația simbolică a acestui demers editorial: „nu se poate închide acest dicționar enciclopedic fără a fi convins de un lucru: vitalitatea «inimii Europei», până în prezent, este intactă”. În aceeași ordine de idei, cancelarul Gabriel de Broglie a subliniat – așezând cartea pe biroul Academiei Franceze din sesiunea din 31 mai 2021, că mesajul izbitor pe care-l exprimaseră academicienii din Est în cadrul ședinței Academiilor Europene pe care a organizat-o pentru prima dată în 2007: le-a fost mai greu să-și accepte misiunea în marea mișcare de eliberare dezordonată decât sub regimul comunist. Apoi, a concluzionat: „Această lucrare nu este doar o carte care poate fi citită, ci care trebuie consultată pentru reflectarea, înțelegerea, proiectarea și direcționarea tuturor cercetătorilor, experților și diplomaților ce participă la construcția noii Europe și la evoluția relațiilor internaționale.”
