/

„Jertfe cu un aer calm”

Se află aici o bizară întîlnire a contrariilor: concepția abstractă se întîlnește cu concretul senzual, limita teoretică ajunge a colabora cu limita biologică a practicării artei. Oare întîmplător Îngerul-Demon, cum era numit Yves Klein, a fost chemat de timpuriu în ceruri, la numai 34 de ani?

209 vizualizări
Citiți în 7 de minute
Yves Klein

Lao Tse socotea că ceea ce dă sens ulciorului e golul pe care-l conține. Conștiința umană: un gol în așteptare. În misterioasa, suprema așteptare a unui plin care poate a nu fi din lumea aceasta.

*

Jertfe cu un aer calm, de intimitate, aidoma unei veioze aprinse seara, la culcare. Jertfe drămuite de-a lungul unei vieți întregi.

*

Scriptor. Joc timpuriu, dar și joc tîrziu: te prefaci că scrii ceea ce citești.

*

„Invidia este cel mai greu de mînuit dintre toate felurile de dușmănie, căci pe toți ceilalți dușmani îi îmblînzesc binefacerile, dar pe cel pizmaș și răutăcios, darul și binele îl ațîță mai rău” (Sfîntul Vasile cel Mare).

*

Puzderia de lucruri anoste, fără rost în viața ta, apăsătoare și pentru că nu pot ajunge la durerea ca atare.

*

Scriptor. Dacă nu ți-ai confesat deziluzia într-un fel sau altul, mai ai dreptul de-a te socoti tu însuți?

*

„Karl Marx este considerat cel mai mare filosof din istorie, de către 27,93 la sută din britanici. Potrivit unui sondaj publicat în cotidianul The Guardian, autorul Manifestului comunist și al Capitalului îi întrece în preferințele britanicilor pe filosofii David Hume (cu 12, 67 la sută din voturi) și Ludwig Wittgenstein (cu 6,8 la sută). Cît despre Platon și Socrate, aceștia au fost trimiși pe locul cinci, respectiv opt. The Guardian subliniază că ascultătorilor postului de radio care a realizat sondajul li s-a propus o listă de 20 de filosofi din epoci diferite, din care trebuia ales gînditorul care a jucat cel mai mare rol în istoria filosofiei și chiar în istoria omenirii. În total, la vot au participat circa 30.000 de persoane” (Adevărul, 2005).

*

Azi, la noi, somnul rațiunii nu mai naște monștri terifianți, ci banale compromisuri.

*

Una din două: poți dori fie o împlinire mai mare, fie o neîmplinire mai mare.

*

Neîmplinirea poate ajunge la o paloare aristocratică, poate căpăta, în cele din urmă, patina nobleței. E metanoia sa  formală.

*

Ultrașocanta creație a lui Yves Klein, care efectua picturi cu «pensule vivante», tinere nude muiate în vopsele și tîrîte pe pînză. Se află aici o bizară întîlnire a contrariilor: concepția abstractă se întîlnește cu concretul senzual, limita teoretică ajunge a colabora cu limita biologică a practicării artei. Oare întîmplător Îngerul-Demon, cum era numit Yves Klein, a fost chemat de timpuriu în ceruri, la numai 34 de ani?

*

Ține mai mult la idei decît la emoții, din impresia că ideile ar fi mai durabile decît emoțiile ajutîndu-ne astfel să ne conservăm. O conservare la rece, o solemnă mumificare.

*

Iluzia nu se împotrivește realului, ci deziluziei ce se naște odată cu ea, pe care o poartă în sînul său.

*

„Prin mărturii autentice despre viața noastră, gîndesc, îl putem adeveri pe Dumnezeu în infinita Lui capacitate de a crea viață, niciodată repetată. Creația noastră poate fi considerată concurentă ceea ce ne-ar plasa în orgoliu și competiție cu El. Jurnalul meu e, deci, mult mai smerit și mai folositor Credinței decît muzica și poezia mea care folosesc în primul rînd oamenilor” (Nina Cassian). Gura păcătosului…

*

Adesea factorul „minor” e mai rezistent decît factorul „major”, fiindcă e nepretențios, lipsit de emfază. Firescul său e răsplătit.

*

Extenuat prin prea multă rațiocinare.

*

„Dar poate că, într-un moment de sinceritate, toți oamenii reprezentativi ai Restaurației ar fi coincis în definirea gîndirii cu aceste cuvinte: a gîndi înseamnă a căuta nod în papură” (Ortega y Gasset).

*

A vorbi: a comunica. A scrie: a încerca să creezi o altă ființă.

*

Poate că menirea cea mai importantă a unei doctrine e cea de-a hărțui alte doctrine, făcîndu-le astfel ca, din necesități defensive, să-și asigure un plus de inteligență.

*

De ce această trufie a tristeții la X? Acest impuls orgolios al melancoliei?

*

„Orice metodă este un «Incipit vita nova» care pretinde să se stilizeze. Caracteristica metodei este continuitatea, astfel încît nu știe să se gîndească la o metodă discontinuă. Și cum conștiința este discontinuă – orice metodă ține de conștiință – rezultă de aici disparitatea, lipsa de coincidență a trăirii în mod conștient și a metodei care i se propune” (Maria Zambrano).

*

Marile dureri și marile iubiri tind spre transverbalitate, ferindu-se de a intra în competiție cu verbul care obișnuiește a-și subordona fără complexe restul plajei afective.

*

Durere și amintirea unui moment de bucurie. Acel moment de bucurie de odinioară îți pare a fi apărut anume în conștiință spre a te conduce la durerea actuală.

*

Valéry, rău de gură: „o experiență rea face mai mult decît un sfat bun”.

*

A insista prea mult pe o evidență poate deveni la fel de jenant ca și a o evita.

Gheorghe Grigurcu (n. 16 aprilie 1936, Soroca, România, astăzi în Republica Moldova) este un critic literar și scriitor român.

Lăsați un comentariu

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Asterisc”

„Puțină megalomanie”

Bucurii și dureri, satisfacții și remușcări care uneori preced faptele. Fapte care, odată săvîrșite, rămîn inerte