zig-zag
tot ce-a căpătat sens între mine și tine
respirație-sincron
/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\
zăceam pe parchet
una cu pământul, plancton
/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\
se hrăneau cu noi
căluți de mare, pești-balon
ultimele rămășițe ale anului
/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\
pe acordurile tacite ale pianului
un lo-fi aproape infantil
te-am întrebat dacă artificiile au fost deja
sau urmează
/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\
te-am întrebat inutil
dansează
mi-ai răspuns din pomeți
/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\/\
tot ce-a căpătat sens între noi
să nu regreți
visul îmi slăbește rezistența
ce mai face harta
panouri informative pe dig
ce mai face harta
cărăbușii au dat iama-n pipirig
copacul nostru e acum mai înfrunzit
dar anul trecut a fost trăsnit
coincidența le pune lucrurilor
halouri comice în negativ
ai tăiat canalul dar ai lăsat frecvența
fluturașule – mi-am amintit
tot ce n-am numit la timp
mai târziu am irosit
mi-am deschis diafragma
parașuta ei m-a-nvăluit
ce mai face harta
proiecții în vid
relații de putere și mângâiere
cât bourdieu există pe perete
și cât mucegai
înainte când se extindea
pe mine mă chemai
te-am învățat cuvântul colofon
și tu pe mine zigurat
câtă metaironie s-a adunat
de atunci în cutele din pat
corpurile noastre dansau încleștate
nu știam e zi e noapte
îți scriu acum cu playlistul oprit
sigur deja ai râcâit
tot ce ți se revelase
pe oja mea
adunată peste zi
funinginea
containere în spațiu anecoid
stalagmite de cărți
și printre ele coconiți
noi, neofiți
suntem priviți
de vizavi un nene
trage cu bliț
n-avem perdele
doar piele
și celule stem
fragmente de versuri
eliminate
din poem
înconjurat
de plante aromatice
nu-mi mai vorbești din REM
unde e viața
când
n-o mai chem
pluta nu se mișcă, madlena nu mai trage
a fost azi-noapte lună plină
deasupra fabricii dezafectate
și le-am văzut din nou pe toate
cu ochiul meu băltind a vină
cu ochiul meu ce se comprimă
dindărăt de valve protectoare
tot ce-a fost cântat azi doare
un paravan îndepărtat
și de la parcul tău abandonat
nu m-am dezabonat
acolo te-ntomnai și-mi ofereai
o dimensiune
cu o singură misiune
să-ți culeg măceșe pentru ceai
și a fost înc-o dată lună plină
și peste ochiul meu de parafină
s-a deschis un ochi mai ’nalt ochiul ideii
ți-ai mutat curând în el toți zeii
și azi se veselesc într-o limbă străină
ce fac? ca de obicei
blocul tău mi-e copertină
nu-mi faci cu mâna e ok
