Încrederea
sub ceea ce am asamblat noi se întind niște punți cețoase
dintr-o pulbere agitată în câteva direcții, ai strâns
m-ai adunat
m-ai adus ca într-un loc rezervat
din ceea ce sunt îmi amintesc mai tot ce are legătură cu tine
am respirat săptămâni și luni bune alături
distanța dintre noi s-a negociat mereu prin intuiții și prețuiri inegale
aici, din altă viață, încărcat de altă serie amplă de imagini și sunete
îmi caut privirea veche asupra lumii și asupra ta
te caut și pe tine acolo
vreau să văd cât ai rămas, dacă ai curs fertil în închipuirea venelor
plimbările de noapte și atâtea zile cu apetit
de consumat timp și păreri, de a avea ce căuta și după ce ai găsit.
Extremele ecuației
ceva mai greu de definit decât siguranța
în barurile studențești
e felul în care noaptea vine mereu din toate părțile
vreme ce soarele se retrage fără să ezite
eu în fața mea, cea mai dureroasă oglindă
am adunat momente stridente și le-am revăzut
am derulat prin paginile înțesate de nervi ale amintirilor
dincolo de lume stă mintea mea, fară să știe ce să facă din atâtea margini
umbrele în cârdășie cu seara îmi coboară un tremur în pleoape
simt că ce era departe și fără de risc
vine spre mine ca o ploaie de parașutiști ostili
îmi plac nervurile întunericului
găsesc un mare repaus în orele ce preced somnul
căldura din spatele ochilor și asociațiile arbitrare care ornează scheletul memoriei
frumos în orice capăt de zi
e darul de a-ți pregăti pașii pentru drum
e noua porție servită viitoarei nostalgii
of, Doamne, e faptul că mă ții laolaltă
pe mine cel spre toate părțile.
Tristețea periferiilor
eu împotriva unei foste stări ale mele
ajung pe stradă în confuzia sunetelor
cacealmaua periferiilor
se așază în mintea mea
de aici într-o alta
apoi cine știe unde
aparatul străzilor se întinde energic spre colțurile orașului
în jocul mic al comerțului, se împart sume de bani și bunuri
caut să trec de gardurile astea sidefii
să plonjez într-un fluviu al voințelor, de unde să scot capul
mai rar la suprafață
aranjamentul inimii mele în pixeli roșii
e durerea și slăbiciunea cu care va trebui să mă împac
supus la observația unor ochi așezați în cerc
sunt doar un corp în care zac forțele vocii mele
mintea cu tentacule rizomatice
eu cu prea puțini pași pentru câte drumuri văd
amețit de multiversul prezent în simple contacte dintre grupuri de persoane
adulmec o apă adâncă a creierului
în care stau și aștept, voios cufundat în jacuzzi de sinapse
volumele de sânge se izbesc în meandrele venelor, alergând spre puncte care se disipă
corpul cu patru membre și acțiuni exponențiale
un schelet ascuns de funcții se umple de praf în hangarul post-sapiens sapiens
eu cu lumina pe care o aduc asupra propriului întuneric
eu când torn raze și deschid zarea peste continetul noroios al trupului
eu când strâng punctele cardinale în vârf de baton
și dirijez vria viselor, amestecul inegal de vorbe cu imagini și gesturi
Pulberea trecătorilor
Încă un an departe de scrisorile tale acide
le-am lăsat uitate-n sertar lângă scrisorile
pe care nu ți le-am trimis
ele s-au legat într-o nuvelă de psihanaliză
a cărei structură nu se va dinamita, nu se va surpa, nici nu va crește
va avea câte un nod nou în contur
cu fiecare an în care voi fi cu corpul în alt loc
dar cu mintea la veninul tău copilăros
dacă le-aș fi aruncat, zi de zi
în colțurile orașelor pe care le-am vizitat
și călătorii le-ar fi pasat fără voie în umbra podurilor
a tomberoanelor sau a tufișurilor
ceva din jocul acelor tălpi
ar putea compune dezechilibrul prin care m-au purtat
arta uitării, acest privilegiu rar, înhămarea ochilor la noi imagini
orientarea gândurilor spre povești neîncepute
ordinea trupului în mișcarea sa nevinovată
doza asta de control, făurită de forțe care nu-mi aparțin
aici aș vrea să mă întorc, acolo mi-aș trimite toți pașii
și toate vorbele, deja le-am pregătit și vreau să ajungă acolo
fără frică de umbre și de atacurile strânse în ele.
