1. ne însingurăm unii pe alții
dacă apropierea se măsoară în lungimea părului,
un pumn stă prins în ușa barului cu numele tău.
ca început de pedeapsă,
în această pereche
se prevede
ardere.
umerii goi se gâdilă prea ușor de brize
cu risc de ploaie,
aproape invită
ideea de intimitate
să facă spațiu între [trădare) și (vină].
încerci să fii calculată când te îngropi în binomul ăsta
& se vede
(& asta chiar dacă ne ascundem după diferite &uri)
& știi fiecare fir de înaltă tensiune care stă să cadă
sub presiunile fantastice ale feminismului surd
de la o ureche la alta –
ți-ai tăiat părul deasupra
să-ți eliberezi fruntea transpirată și
ți-ai dorit ca pe pielea liberă să bată vântul
sau să sufle cineva,
dar nu există niciun fel de adiere în barurile astea.
pentru fiecare suflu de bărbat, să-și țină respirația o femeie.
risc & oportunitate.
am uitat cât de ușor mi se frânge inima.
m-am uitat la tine,
te uitai oriunde altundeva;
mi-ai amintit de seara când aflasem
că, uneori, moartea unui animal duce la moartea partenerului
în diferite specii,
dar nu înainte de perioade lungi de tăcere,
zacere,
smulgeri de păr,
înfometare,
zacere,
înfometare &
înfometare &
înfometare,
adică,
m-am oprit din a-ți căuta privirea când o îndrepți spre alții
și mi-am zis
că animalele nu pot să moară și de dor, și de foame
nu în același timp.
2. moștenitoarea
câteodată serile de vară se încheie
în violet, talpa goală pe gresie
și alcool.
există o urgență motrică ce apare
după a douăsprezecea țigară, simultan,
o lentoare în felul în care
lovesc filtrul cu dinții.
nu știu ce lipsește, dar caut
încredere într-o scenă cotidiană.
încredere în hainele nespălate, patul neîntins,
turismul propriei case, versiunea mică
a corpului meu mâncată de corpul meu mare.
nu știu ce lipsește, dar vreau
o durere apăsătoare.
vreau puțină îngăduință
și o furie mică, domestică,
pe care să o moștenesc de la fetele din Sud,
de la tristețea propriei mame,
de la a patra farfurie spălată după o masă în patru,
de la oamenii care se lovesc, se scuipă,
se iubesc,
de la pielea rămasă sub unghii,
furia mea mare, sălbatică,
e corpul cu găuri prin care curge lumina.
îmi strâng stomacul, mă gândesc
la spațiul distant în care corpurile
păstrează căldură
când va veni noaptea.
3. babygirl,
ești femeia modernă netraductibilă cu mâini fine
care își caută duminicile în distincția
dintre o conversație ușoară și panică.
ești femeia care așteaptă resetarea pe gresie, viitoarele complimente
pentru pierderea în greutate și bărbații care
vânează animăluțe cu ochi sticloși
pentru că par frumoase.
ești femeia bifurcată, femeia boomerang,
femeia spectacol, femeia audiență,
femeia care conduce cu doar 20 km
peste limita de viteză când plouă,
femeia antreu
la masa la care
nu se mănâncă.
babygirl,
ești prima zi rece din vară
a primului an fără dependențe.
mică, moale și translucidă,
fără istoric de tremur
la o tonalitate puțin prea înaltă.
ești plusvaloarea adusă de
tratamentele anti-insecurități la suprapreț,
ești lipsa de efect,
ești femeia potențial, femeia amortizor,
femeia capital, femeia fără vină.
babygirl, singurul act nobil al femeii fără vină
e să consume.
babygirl, ești femeia univers la mică distanță
de femeia atom,
babygirl, consumă,
ești găina fără pene,
ești animalul,
ești lesa,
ești gura care strânge.
babygirl, consumă,
babygirl,
babygirl,
babygirl,
nu plânge.
