Proza anului 2023. Diagonale sintetice

Aproape exclusiv, cronicarii literari cu experiență și cu lecturile la zi propun liste valorice. De cele mai multe ori, juriile premiază ca atare. Pe final de an, se precipită și literați fără lecturi, și promotori ai editurilor sub acoperire care notează liste mai mult decât au scris despre cărți în tot anul respectiv. Poate poate ceva minicapital de încredere primesc deodată cu top-urile improvizate. Autopremierile și manipularea listelor cu aparițiile „importante” de final de an au devenit o modă. La fel, topurile pe diverse platforme, unde, cu cât ai mai mulți amici care să voteze, cu atât cartea e mai… bună. Nu mai populară, cum ar fi onest să titreze organizatorii. De fapt, nici măcar populară: firesc ar fi titlul „Cele mai multe click-uri din anul x”. Dar să zicem că toate astea se cunosc, deși se vorbește pe tăcute. Din categoria: atingi ușor egoul creator, ai impactul asigurat.

Participă la o exactă ierarhizare a anului editorial și topurile de vânzări. La fel ca lecturile cronicarilor de luat în seamă, și la acest criteriu avem în vedere vânzările raportate onest. Inclusiv din partea editurilor de nișă, mici, independente sau dinspre cele universitare. Yale University, de pildă, publică „cele mai citite” cărți de proză apărute în anul curent. 10 titluri nu reflectă automat valoarea, cât impactul asupra cititorilor. Se presupune, firește, că volumele au trecut prin filtrele redactorilor profesioniști din cadrul editurilor. De asemenea, ar ajuta enorm orice juriu ca asociațiile profesioniste să nominalizeze și să premieze cărțile din sfera lor de interes. Un exemplu, tot american: Asociația traducătorilor din S.U.A. premiază cele mai bune tălmăciri pentru poezie și proză. Ar fi un gest de normalitate ca juriile revistelor literare să țină cont în premierile lor de opțiunile asociațiilor de profil – desigur, cu condiția asigurării perspectivelor elitiste, fără derogări valorice.

Cu altă ocazie, la începutul anului, constatam întâia dată inflația prozei postdecembriste. Din nefericire, anul acesta nu se reia supra-producția prozastică. Aproape o sută de titluri de luat în seamă se pot cuantifica pentru 2023. Menționez două practici fericite: diversificarea totală a ofertei prozastice, care atinge în 2023 majoritatea subgenurilor prozei, astfel că putem solicita premieri sau ierarhii ramificate. În al doilea rând, apreciez calitățile grafice și conceptuale privitoare la carte ca obiect. Au dispărut din prim-plan volume tipărite precar. E limpede că nicio editură, oricât de mică, nu mai face rabat. Toate astea în ciuda lărgirii posibilităților de-a citi în formatele ebook dedicate dispozitivelor de genul kindle, remarkable sau orice tabletă. Deprecierea și lipsa de vizibilitate ale cronicarilor literari profesioniști au făcut loc influencerilor – care au înlocuit blogurile, site-urile de specialitate și jurnaliștii culturali. Ca dovadă, literatura pentru copii și ficțiunile pentru young adult au consacrat un domeniu puțin profesionalizat: se cunosc exact comentatorii cu impact direct în vânzări, la fel, promotorii de pe canalele multimedia.

Pentru că spațiul nu-mi permite să detaliez într-o frază critică fiecare volum, mă limitez la enumerări. Fără nicio discriminare, aproape 30 de titluri ale scriitoarelor apărute anul trecut merită atenție. Chiar dacă unele sunt revizuite. Ordinea este aleatorie: Veronica D. Niculescu, Quilt, Polirom; Andreea Răsuceanu, Linia Kármán, Polirom; Simona Goșu, Stela, Polirom; Angela Martin, Valentina, Polirom; Valentina Scerbani, Orașul promis (ediție nouă), Cartier; Daniela Rațiu, Sfârșitul lumii e un tren, Cartier; Lilia Calancea, Alionuska, Polirom; Maria Orban, Toată dragostea dintr-o fotografie arsă, Nemira; Doina Jela, Cuibul din inima ei, Corint; Doina Ruști, Depravatul din Gorgani. Alte 52 de ciudățenii, Litera; Anamaria Beligan, Lămâiul lui Ilici, Vremea; Oana Neda, Porturile Lunei, Lebăda neagră; Simona Antonescu, Chiajna din Casa Mușatinilor, Polirom; Adriana Jderu, Spații mici, Humanitas; Natalia Onofrei, În numele tatălui (fără editură, promovată doar pe facebook, un gest inedit!); Roxana Ruscior, Diavolul din Freisetzburg, Litera; Nicoleta Beraru, Cuiburi de berze, Editura pentru Artă și Literatură; Dorica Boltașu, Într-o dimineață, devreme, Humanitas; Raluca Nagy, Despre memoriile femeii și alți dragoni, Nemira; Emilia Faur, Viața e a mea, Polirom; Oana Paler, Stadii, Rocart; Ioana Nicolae, Cartea Reghinei, Pelinul negru, Humanitas; Lorina Bălteanu, Legată cu funia de pământ, Cartier; Cristina Danilov, Fuga din Babel și alte povestiri pentru suflet, Junimea; Cristina Chira, Raluca nu s-a culcat niciodată cu Tudor, Polirom; Sabina Yamamoto, Nu mai e nimeni acasă, Vellant; Felicia Mihali, O noapte de dragoste la Iqaluit, Vremea; Serenela Ghițeanu, Înainte de apocalipsă, Humanitas; Ioana Drăgan, În căutarea nefericirii, Tracus Arte.

Mai sunt și altele, pe care le-am uitat sau care n-au atins cât de cât circuitul editorial de la suprafață. Din nou, autorii s-au întrecut în a produce literatură venind dinspre domenii nefilologice, la fel ca în cazul scriitoarelor. Lipsa concurenței și absența posturilor după încheierea studiilor umaniste au alungat viitorii scriitori. Emigrați spre domenii cu totul opuse, unii au făcut ocoluri biografice și au revenit la prima dragoste, literatura. Altfel nu-mi explic prezența, uneori, covârșitoare, a scriitorilor apăruți din afara umanioarelor. Remarc cu entuziasm continuitatea valorică a autorilor de limbă română din Basarabia. Nemaivorbind de promovarea autorilor pe care Republica Moldova îi susține profesionist și, de cele mai multe ori, cu rezultate excelente. Anual, cel puțin un autor de peste Prut este premiat în țările Occidentale. Sunt rezultatele unor politici culturale și de interes național bine țintite. Și o spun ca trăitor, de mulți ani, în spațiile culturale central-europene. România, de pildă, a rămas în urma basarabenilor la acest capitol. Totodată, ultimii ani au adus constanță – umană și valorică – literaturii române din spațiile din afara granițelor. Cine are timp de urmărit, poate găsi – și în țările occidentale și peste Ocean – cărți scrise direct în limba română. Amintesc titlurile – din nou, ordinea este aleatorie:  Oleg Serebrian, Cântecul mării, Cartier, ediția a treia (partea secundă din Pe contrasens); Nicolae Stan, Noduri pe frânghie, Junimea; Răsvan Popescu, Omul orchestră: un jurnal altfel, Cartea Românească Educațional, 2023 – care vine după În torent, Cartea Românească Educațional, 2022, Protestul brazilor de Crăciun (CREd), 2021, și Pisici pe acoperiș (Cartea Românească Educațional, 2020); Mihai Mateiu, În creștere, Trei; Matei Vișniec, Trei povești de dragoste, Humanitas; Mircea Pricăjan, Murmur, Humanitas; Adrian Sângeorzan, După sfârșit, Curtea Veche; Cristian Fulaș, Specii, Polirom; Gabriel Chifu, Marea carte a uitării, Art; Bedros Horasangian, Laptopul lui Dr. Love, Cartex; Bogdan Perțache, Visul cnadian, Polirom; Daniel Vighi & Viorel Marineasa, Pas de deux, Humanitas; Dan Perșa, Icar 89, Humanitas; Ghenadie Postolache, Alt continent, Cartier; Adrian G. Romila, Acasă, departe, Polirom; Iulian Popa, Între vii, Humanitas; Bogdan Crețu, Mai puțin decât dragostea, Polirom; Dan Petru Cristea, Toate prezenturile ei, Junimea; Savu Popa, Strigoița, Editura pentru Artă și Literatură; Andrei Mocuța, Transfer, Humanitas; Cosmin Perța, Ca să nu se aleagă praful de toate, Polirom; Constantin Arcu, Tramvaiul 13, Limes; Stelian Țurlea, Orbi în tranziție, Integral, Trei femei, Integral; Iulian Tănase, Teoria fricii, Trei; Cornel George Popa, Definitiv O trilogie, Polirom; Val Butnaru, Spinoza. Capricii, Arc –  după ce, în 2022, publicase și Patimile după Iov, Arc; Corneliu Irimia, O viață regăsită, Trei; Bogdan Munteanu,  Ai uitat să râzi, Nemira; Liviu Diamandi, Neptun 83, Polirom; Gheorghe Săsărman, Suferințele bătrânului Wernher, Școala Ardeleană; Cătălin Pavel, Adevărul despre vacanțe, Humanitas; Cristian Bădiliță, Îngerul de pe autostradă. Romane ale Unchiului Serenus, Vremea; Cristian Bădiliță, Îmblânzitorul de licurici. Noi romane ale Unchiului Serenus, Vremea; Ioan Paler, Denunțul, Eikon; Andrei Ruse, Cartea ielelor, Hyperliteratura; George Moise, Kanashibari, Curtea Veche; Alex Olteanu, Scurt tratat despre animalele care lucrează de acasă, Polirom; Adrian Voicu, Oare ce zic melcii când zboară?, Lebăda neagră; Mihai Buzea, Tarot, Polirom; Alexandru Popescu, Adâncuri incolore, Arc; Gabriel Macsim, Vezi mâinile mele, Polirom; Florin Irimia, Nu spune asta, Polirom; Adrian Majuru, Hoțul din Curtea Miracolelor, Litera; Dumitru Crudu, Margareta noastră, Cartier; Radu Găvan, Câine negru, porumbel rătăcitor, Hyperliteratura; Doru Preda, Mâine, când te-am întâlnit, Nemira; Peter Demény, Vârtej în reluare, Curtea Veche; Radu Ciobanu, Treptele diotime, Limes; Iulian Fruntașu, Donatello, asasinul lui Putin, Arc; Paul Tumanian, Băieții lunatici, Ideea Europeană; Vasile Igna, Paragina, Cartea Românească; George C. Dumitru, Rupturi, Polirom; Dan Stanca, Generalii, Cartea Românească; Tudor Călin Zarojanu, Nu privi înapoi, Lebăda neagră (după ce, anul trecut, la aceeași editură, publicase AMR 273); Ștefan Mitroi, Pisica surdomută și alte unsprezece povestiri, Rao; Gelu Diaconu, Kaulas, Cartier (tot el și Băieții n-au voie să plângă, Paralela 45); Tudor Crețu, Maluri, Vellant; Dorian Dron, Neuroleptic, Litera; Dan Pleșa, Miere neagră, Vellant; Bogdan Petrache, Visul canadian, Polirom; Liviu Cangeopol, Lacrimi de înger, Junimea; La care se adaugă și antologii (nule amintesc pe toate), doar cele care au circulat mai mult: Retroversiuni. Antologie de proză scrisă de femei, coord. Cristina Ispas, Paralela 45; Kiwi, 2023. Antologia de proză scurtă. Trecuturi, Polirom.

Din bilanțurile anuale lipsesc reeditările. Multe au însă modificări structurale ce fac inutilizabile edițiile anterioare. Nemaivorbind de importanța lor istorico-literară. Doar câteva exemple: reeditările lui Abăluță la Cartex (Grafferul din lift și Grafferul din Suedia), Ioan Groșan (Caravana cinematografică și alte proze scurte, Știința), Radu Țuculescu (Luna gheboasă, Editura pentru Artă și Literatură). Cel din urmă, la aceeași editură, a reeditat anul acesta Mierla neagră. Tot în 2024, Bedros Horasangian a reușit să revizuiască bună parte din celebra Sală de așteptare (Cartex). Trebuie urmărite astfel colecțiile editurilor cu mai puțină vizibilitate precum Casa de pariuri literare, Hoffmann, Creator, Bestseller, Letras, Editura pentru Artă și Literatură. O categorie aparte necesită și biografiile romanțate din seria Polirom-ului în primul rând.

Anul curent se anunță mult, mult mai subțire. Dacă nu cumva se lasă cu zeci de titluri amânate pentru luna decembrie. Recolta editorială din 2023 ar trebui oricum recuperată. Dacă, tot printr-o minune, se repetă situația din anul anterior, e necesar ca cel puțin nominalizările să fie împinse spre toamnă. Altminteri nu-mi explic cum un juriu, oricât de profesionist, poate parcurge listele generoase. Până acum, da, era posibilă selecția din timp. Pe de altă parte, rămâne o utopie premierea cărților cu cel puțin zece cronici aplicate, profesioniste, înaintea nominalizărilor propriu-zise. Riscăm, cum s-a întâmplat, ca titluri nesusținute de vreo cronică – poate doar de-o recenzie – să impună ierarhia unui anumit an. Ar fi timpul ca revistele literare și asociațiile culturale cu influență să nominalizeze titluri pe care mizează propriul prestigiu, volume pe care nu le abandonează după premieră, ci le promovează măcar o jumătate de an, cărți premiate ce vor câștiga cu adevărat în vânzări prin etichetele superlative. Deocamdată, ca la noi, la nimeni: premierea înseamnă adeseori anonimat.