Târg în sinapse
păpușile vorbitoare ies din creier
direct pe canapeaua lui Freud
beau matcha cu lapte de ovăz
și surâd cu flori de cireș la ureche
„Joia e zi de Iertare
și de târguială”
amintirile
formate și deformate
pe scările rulante
din creier în stomac
filmează
vânătorii de recompense
în mănușa roșie a unui uriaș de zăpadă
împerechez-desperechez
păpușile vorbitoare
pe plantații de amoramină
butoane de vindecare și de eliberare
în târgul din creier
așteaptă mâna lui Dumnezeu
100% AI
totul poate fi înlocuit
totul poate fi 100% AI
comand burger vegetarian
trag pe gât o votcă dublă fără alcool
scriu pe pereți
NORMALITATEA ESTE UN EȘEC
artificial / sintetic / marketing neuronal / par și impar
flori carnivore și gândiri devoratoare
locuiesc tot mai mult
într-un NEVERland
wabi-sabi
ceainicele transparente
cu rooibos și lapacho
rafinează sunete imaculate de zăpadă
aburii arămii
peste croncănitul de pescăruși și ciori
pictează case și feronerii descărnate
o piramidă de atingeri și de șoapte
stinge lumina sus la mansardă
balsamul tău de buze e gata de rod
cu icoane și mănăstiri de mătase
din pufuleți și frunze uscate
o fetiță face cele mai nevăzute cascade
Cântec regal
Tata e-o planetă
Mama e un soare
Zeii din lunetă
Vin să ne măsoare
Într-o pelerină
Doarme o lumină
Lină și felină
Peste luna plină
Tata e o țară
Mama – un ochean
Zeii trec și zboară
Peste un vulcan
Cine e mai pară?
Cine e cristal?
Zeii ne-nconjoară
Cu lumini de bal
Tata e o vale
Mama nu știu cum
Florile regale
Fumegă acum
1 Comment
Comentarii
V-ar mai putea interesa
Cele mai recente din „Poezie”
EDIȚIA A 12-A, STOCKHOLM
Dacă aș fi știut puterea cuvântului nu aș fi scris. Niciodată.Poate așa Dumnezeu și-ar fi întors
Poeme de Dorina Brândușa LANDÉN
de Florin Gherman
de Vasi Prode
Dan Mircea Cipariu își plasează imaginarul poetic într-o zonă specială, în care notația realistă întâlnește, printr-o meșteșugită insolitare elemente suprarealiste. Se creează astfel subtile tensiuni lirice, descumpănind uneori, nelăsându-l însă niciodată indiferent pe cititor. Chiar dacă obiectele par că ocupă prim-planul, tot oamenii sunt mai importanți, dar modul în care Dan Mircea Cipariu îi figurează e unul când metaforic, când metonimic, această alternanță surprinzând sistematic așteptările curente, atât în legătură cu percepția realului, cât și cu ecosistemul ori biotopul – după caz – pe care le formează autorii contemporani de poezie.