Târg în sinapse
păpușile vorbitoare ies din creier
direct pe canapeaua lui Freud
beau matcha cu lapte de ovăz
și surâd cu flori de cireș la ureche
„Joia e zi de Iertare
și de târguială”
amintirile
formate și deformate
pe scările rulante
din creier în stomac
filmează
vânătorii de recompense
în mănușa roșie a unui uriaș de zăpadă
împerechez-desperechez
păpușile vorbitoare
pe plantații de amoramină
butoane de vindecare și de eliberare
în târgul din creier
așteaptă mâna lui Dumnezeu
100% AI
totul poate fi înlocuit
totul poate fi 100% AI
comand burger vegetarian
trag pe gât o votcă dublă fără alcool
scriu pe pereți
NORMALITATEA ESTE UN EȘEC
artificial / sintetic / marketing neuronal / par și impar
flori carnivore și gândiri devoratoare
locuiesc tot mai mult
într-un NEVERland
wabi-sabi
ceainicele transparente
cu rooibos și lapacho
rafinează sunete imaculate de zăpadă
aburii arămii
peste croncănitul de pescăruși și ciori
pictează case și feronerii descărnate
o piramidă de atingeri și de șoapte
stinge lumina sus la mansardă
balsamul tău de buze e gata de rod
cu icoane și mănăstiri de mătase
din pufuleți și frunze uscate
o fetiță face cele mai nevăzute cascade
Cântec regal
Tata e-o planetă
Mama e un soare
Zeii din lunetă
Vin să ne măsoare
Într-o pelerină
Doarme o lumină
Lină și felină
Peste luna plină
Tata e o țară
Mama – un ochean
Zeii trec și zboară
Peste un vulcan
Cine e mai pară?
Cine e cristal?
Zeii ne-nconjoară
Cu lumini de bal
Tata e o vale
Mama nu știu cum
Florile regale
Fumegă acum
Cele mai recente din „Poezie”
Poeme de Szőcs Petra
Poeme de Nicoleta Șimon
Poeme de Camelia Chițescu
de Luis Fernando Álvarez (El Aka)
Poeme de Dorothea Ko

Dan Mircea Cipariu își plasează imaginarul poetic într-o zonă specială, în care notația realistă întâlnește, printr-o meșteșugită insolitare elemente suprarealiste. Se creează astfel subtile tensiuni lirice, descumpănind uneori, nelăsându-l însă niciodată indiferent pe cititor. Chiar dacă obiectele par că ocupă prim-planul, tot oamenii sunt mai importanți, dar modul în care Dan Mircea Cipariu îi figurează e unul când metaforic, când metonimic, această alternanță surprinzând sistematic așteptările curente, atât în legătură cu percepția realului, cât și cu ecosistemul ori biotopul – după caz – pe care le formează autorii contemporani de poezie.