Start
117 vizualizări
Citiți în 3 de minute
1
Unu

Pe deplin obosit,
repet aceleași gesturi în fiecare zi,
am o voce tot mai pierdută
azi mă simt banal
odihnindu-mă printre lebede
și căutând cu nerăbdare
pacea unor flamenco uitate
înaintea oglindirii întunecate a vieții


Doi

Astăzi vântul ne este mesager

ne plimbăm de-a lungul plajelor plastifiate
care miros a factor de protecție SPF 50+
cu eticheta ecologică
respectând standarde comerciale
pentru naturi moarte

pentru că știi prea bine că visele noastre
sunt gunoi de grajd
pentru flori din policarbonat
cultivate în zile de schimb climatic
în care dormim liniștiți
sub aerosoli
coloana sonoră a unui război îndepărtat
retransmis de parcă s-ar petrece în direct
în altă parte a lumii
de solemnele noastre interese financiare

suntem
obiecte putrede de mobilier așteptându-și sfârșitul

ființe incapabile să iubească din cauza rutinei
cu ore limitate pentru distracție
cândva eram tineri rebeli fără viitor

revoluționari de gunoi
controlați de vamă

copii flămânzi
neputincioși pe pluta vieții
ale căror pedepse nu se văd
din cauza devalorizării economice

masca de gaz a unui soldat
care luptă pentru o țară
care, la rându-i, îl vinde ca o bucată de carne

luptători conduși de idealuri false
a căror istorie a fost scrisă de un analist bine plătit
ajuns stăpânul și autorul relei noastre credințe
preconcepute

trăim într-un pustiu care tânjește după zile libere
mers în formație marțială
între cântece eroice
până la urmă suntem ființe mărunte
prefăcându-se că nu știu ce se întâmplă
ca un glonț care ucide prin ricoșeu
fără regret


Trei

Din copilăria mea
supraviețuiesc câteva urme de scris
pe care credeam că le-am uitat
pe un raft
într-un depozit prăfuit

din acele linii fragile
prost meșteșugite
timpul a făcut poezii
de care mâinile mele se tot îngrijesc
cu condeiul luminii fermecate

până și azi
tânjesc cumplit
după toate

anii au trecut,
am devenit previzibil
ca o bombă care cade
pe un mausoleu
plin de cadavre ce iau decizii

uneori încă mă izbește acea rebeliune
și îmi place să o păstrez alături de alte mituri
– roza vânturilor
– apusul și răsăritul
– marea în creștere
– apusul lunar al dimineții
– farmecul zodiacal al fanteziei
– luciditatea difuză a unei guri de vin
– desfătarea unei beții

cu toate că
în timp
s-a înrădăcinat puțin câte puțin
în cearcăne întunecate
pentru că zilele trec în mare grabă
într-un duel inegal cu ceasurile deșteptătoare
și perspectiva înghețată a deșertăciunii
pe zidul pustiu al unei așteptări


Traducere din limba spaniolă de Irina-Roxana Georgescu

José Marrero y Castro scrie poezie și studii literare, fiind promotorul a numeroase inițiative editoriale (Cuadernos insulares de poesía, Narrativas insulares, Documentos alternativos, Poesía mínima). A publicat, de-a lungul timpului, Prefacio (Benchomo, 1980), La transmisión del silencio (Cuadernos Insulares de Poesía, 1982), Poemas para lo descompuesto (carte-obiect, 1982), Anuario (Aguere-Idea, 2011), Las edades (Aguere-Idea, 2013), Las Lunas (Aguere-Idea, 2014) și Sobre el geranio con pose de deshielo (Cartonera Islands, 2018). Locuiește și scrie în Tenerife, poezia sa purtând marca stilistică a Insulelor Canare.

1 Comment

  1. José Marrero y Castro scrie o poezie a notației, în care elementul natural se află sub apăsarea umanului, puternică, fiindcă mai degrabă aluzivă, deși cuvintele cu iz catastrofist sunt acolo, la locul lor oarecum previzibil. Și, astfel, înregistrăm, ajutați și de traducerea Irinei-Roxana Georgescu, o impresionantă acumulare de fulgurații, de imponderabile ce accentuează amprenta poetică a textului. Sau: te întâmpină constant un trompe-l’œil al schimbării climatice, pentru a transmite pe dedesubt, aproape clandestin un mesaj în egală măsură afectiv și volitiv, cu atât mai percutant cu cât e mai dificil de sesizat, la o primă lectură, cel puțin.

Comentarii

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Poezie”