Start
271 vizualizări
Citiți în 2 de minute
1
Șerpii mănîncă broaște, porcii mănîncă șerpi, oamenii mănîncă porci, broaștele mănîncă fluturi

I-adevărat că rîurile au săpat ca niște rîturi de porci
au rupt din maluri pînă sunau
ca ghiorăieli blînde în burți lîngă troace somnolente 

Că aerul era greoi cu suflarea porcilor
suflarea verii turgide
îngreunat de rataplanul tunetului. 

Că omul ce ridicase casa
plantase cîmpul și-l îngrijise
nu cunoștea capriciile imaginației. 

Că orele zilelor lui indolente, aride
grotești, cu toată acea săpare a rîturilor în mal
și somnolența și rataplanul

Păreau să sugă la țîța ființei lui aride
cum rîurile ca purceluși sugeau la țîțele lor înșile
pe cînd curgeau pe drumul mării spre gurile ei. 


 
Omul de zăpadă

Trebuie să ai o minte ca iarna
să privești chiciura și crengile pinilor
glazurate cu nea

și trebuie să fi fost rece de mult
să vezi ienuperii îmblăniți cu gheață
molizii pierduți în lucirea-ndepărtată

A soarelui de ianuarie și să nu simți
jale în sunetul vîntului
în zbaterea celor cîteva frunze

Sunetul ținutului 
bîntuit mereu de același vînt
ce suflă mereu în același loc gol
Fiindcă ascultătorul, cel ce ascultă
în zăpezi, nimic el însuși, contemplă
nimicul care-i acolo și nimicul care nu e.

Traducere de Dan Sociu

1 Comment

  1. Avem în traducerea lui Dan Sociu câteva texte poetice ale lui Wallace Stevens, debordând de bucolic, glose pe marginea prezenței unor elemente naturale. Clădind civilizația, omul percepe natura ca pe o realitate exterioară, deși el însuși e și parte a naturii, nu doar cu totul și cu totul altceva. Or, ceea ce reușește Wallace Stevens e tocmai păstrarea unui echilibru, marcat stilistic, între cele două lumi, deși amprenta afectivă a unor cuvinte ar putea părea că înclină balanța într-o anumită direcție.

Comentarii

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Poezie”

Trei poeme inedite

soarele ăla e soarele-ăla mort, sută la sută mort ca după break-up când bagi cioată între