/

Ion Nicolae Anghel, un scriitor special

423 vizualizări
Citiți în 11 de minute
Florin Ardelean, Mitologia boemei & editorului. Tropii și lexicul. Un dicționar de cuvinte uitate, Timișoara, David Press Print, 2023

Florin Ardelean a tipărit la Editura David Press Print din Timișoara o analiză a prozei unui autor special, Ion Nicolae Anghel, un om care și-a petrecut toată viața printre cărți, multă vreme editându-le și abia după această lungă experiență propunând el însuși texte proprii. Exigent până la cele mai mici amănunte, I. N. A. a fost cel ce a debutat cei mai importanți scriitori ai vestului țării. Lucrul cu acest redactor n-a fost niciodată comod, însă cine a reușit să-l convingă a fost validat definitiv, în continuare colaborarea a urmat firesc. Îndelungata muncă de editor l-a făcut să devină și propriul său redactor la fel de exigent în lumea atât de colorată a autorilor de tot felul, de la scriitori adevărați la veleitarii care bat neîncetat la ușile unui debut iluzoriu. După ce a curățat de stridențe și impurități propunerile autorilor cu care a acceptat să lucreze, a luptat alături de ei să le treacă literatura de exigențele unei cenzuri adesea absurde. Mai mult decât atât, a fondat Cercul de Proză, unde a putut să prezinte în dezbatere publică, fără să aibă nevoie de aprobări speciale, autorii în care credea. Și a venit cuvântul liber de după 1989, cel care i-a permis să publice în editura lui selecția de autori aleși de el, nu cei ce-l asaltaseră mereu, ci și nume prestigioase dintr-o bibliografie selectă. Desigur, foarte mulți condeieri și-au câștigat pâinea zilnică fiind angajați în edituri ori în publicistică, dar foarte rar s-a întâmplat ca un scriitor să aibă răbdare zeci de ani să robotească pe șantierele altora, înainte ca, astfel pregătit, să vină cu propria sa creație.

Florin Ardelean încearcă și reușește să ne ofere o oglindă fidelă a complexității biografiei spirituale a celui ce, trăind-o, a descris tumultul din străfundurile vieții culturale a vestului țării în calitate de actor și de observator, pentru ca, înarmat cu această experiență îndelungată, să ne ofere propria-i literatură. Drept urmare, Florin Ardelean se apropie de subiect din diferite unghiuri, focalizându-și privirea pentru un portret cuprinzător: după ce deplânge subiectivismul cras al criticii literare al momentului, astfel încât un scriitor ca Ion Nicolae Anghel să nu încapă în exegeza și în ierarhiile la care s-a ajuns, oferă o „Fișă de autor” care vine ea însăși ca argument pentru cele tocmai spuse. Urmează analiza propriu-zisă, „tipurile de poveste” a boemei și a editorului. Spațiul ce ne este înfățișat drept locul unde „Ucenicii și Maeștrii de la «Boema» își permit ieșiri din cenușiul lumii în regim totalitar, dominat de supunere și sărăcie, de două ori pe săptămână. Putem spune, așadar, că reuniunile din localul cu pricina sunt sărbători, într-un sens propriu, câtă vreme sărbătoarea înseamnă ieșirea din ritmul vieții cotidiene, plasarea într-o realitate modificată scenic” (p. 63). Așa cum precizează deja din titlu, Florin Ardelean se ocupă în primul rând de Cartea Boemei (2019) și de Cartea Boemei & Cartea Editorului, despicându-le în diferitele lor aspecte, numind temele și prezentând personajele-arhetipuri uneori ironic, alteori dramatic, arătându-i solitari și solidari, mișcându-se în grupuri unde fiecare își cunoaște locul, deși tinde la mai mult și ajungând la concluzia că „«Boema» este scos ca local public, din circuitul obișnuit, este decupat pentru a servi drept scenă unor posedați de faima literară” (p. 66). Aș completa că „scena posedaților de faima literară” este populată de personaje venite parcă din desenele lui William Hogarth ori ale lui Honoré Daumier, figuri de care îți vine în același timp să râzi, dar îți inspiră și multă duioșie. În fond, acei oameni aspiră spre țeluri absolut onorabile, chiar dacă nu au mijloacele de a ajunge acolo unde-și doresc atât de mult. Iar cei „ajunși”, măcar o parte dintre ei, nu sunt nici dânșii mult mai breji. Asemenea multor pictori, și Ion Nicolae Anghel se plasează și el însuși (Medoia) printre personaje, acolo unde a și fost vreme de multe decenii.

[…] foarte rar s-a întâmplat ca un scriitor să aibă răbdare zeci de ani să robotească pe șantierele altora, înainte ca, astfel pregătit, să vină cu propria sa creație.

Rămânând la «Boema», găsesc drept un mare merit al lui Florin Ardelean faptul că ignoră cu totul mica bârfă iscată de „recunoașterea” unor persoane reale printre Mangaloți sau Barbaciori. Asta deși „E drept, Mangalioți și Barbaciori parcă mai poți zări, tot mai des și mai oriunde” (p.88).

Pentru că personajele vorbesc într-un grai al „cuvintelor uitate”, redescoperit și preluat de actorul și autorul Medoia/Anghel, Florin Ardelean găsește de cuviință – și bine face – să ne prezinte și un amplu dicționar pentru înțelegerea corectă a acelor vorbe și expresii. Acest „Dicționar”, alcătuit după toate regulile, îi face pe cititorii care n-au trăit pe timpul faptelor descrise să priceapă ceea ce astăzi se cunoaște tot mai puțin, iar pe noi, cei ce am parcurs acele vremuri, să nu ni le ștergem din memorie, oricât de diferit ni le amintim.

Dar cum Ion Nicolae Anghel a publicat, în afară de cele două romane despre «Boema», și două volume de povestiri (Iulia Feier și alte povestiri din memorie și Viața ca un cuțit Solingen, povestiri de dragoste) două cărți scrise în cu totul alt registru, se adaugă la cele spuse până aici o ADENDA, cronica acestor texte, o ADENDA pe care Florin Ardelean o subintitulează Un virtuoz, subtitlu care rezumă cum nu se poate mai succint părerea cronicarului.

Pentru a întregi portretul, mai este pomenit și primul volum al lui Ion Nicolae Anghel, Cartea cu Pamfil, convorbiri (cu un personaj deja cunoscut de cititor din Cartea Boemei).

Florin Ardelean nu se oprește nici aici și anexează și un DOSAR cu primele cronici și întâiul interviu. Așa cum am spus, Florin Ardelean se apropie de subiect din diferite unghiuri, focalizându-și privirea pentru un portret cuprinzător.

Și, de parcă vorbele nu sunt îndeajuns, Mitologia boemei & editorului. Tropii și lexicul. Un dicționar de cuvinte uitate se încheie cu o cuprinzătoare iconografie, dovada vizuală a unei deveniri, dar și imagini cu fețele descoperite ale scriitorilor care au populat acest expozeu, portrete ale unor personalități intrate în geografia spirituală a literaturii, bănățeni, dar și autori invitați din întreaga țară la Cercul de Proză inițiat de Ion Nicolae Anghel.

Pentru cititorii gurmanzi, dar și pentru profesioniștii scrisului, critici și istorici literari, profesori și studenți, Mitologia boemei & editorului poate fi un ghid necesar.

Citat

Comentarii

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Caiet de însemnări”