1. Cum s-a conturat ideea romanului „Chiajna din Casa Mușatinilor”?
Chiajna mi-a atras pentru prima oară atenția pe când stabileam lista cu titluri pentru seria Istoria povestită copiilor, acum câțiva ani. Căutam pe vremea aceea personalități mari ale istoriei noastre, cu care copiii să facă cunoștință prin acele mini-romane. Chiajna nu a intrat pe lista scurtă, dar a trecut imediat pe o listă de așteptare, cu subiecte de roman. Am în laptop un folder numit Cărți nescrise în care parchez tot felul de idei.
2. Cum a decurs scrierea lui?
Am început cu răscolirea bibliotecii personale în căutarea tuturor cărților pe care le-aș fi putut folosi pentru documentare. Le-am așezat în patru teancuri înalte pe birou și au locuit aici timp de trei ani. Încă le mai am alături acum, când răspund la întrebările acestea.
Pe măsură ce citeam, au apărut alte nevoi legate de partea aceasta de documentare, așa că am mai cumpărat câteva titluri. Chiajna a trăit în secolul al XVI-lea, nu mi-a fost ușor să găsesc mărturii despre viața de zi cu zi în Țările Române din perioada aceea. În căutarea atmosferei epocii, am citit inclusiv Oamenii Evului Mediu, de Robert Fossier, Sibiul veacului al XVI-lea, de Maria Pakucs-Willcocks sau Drumurile Mătăsii, de Peter Frankopan (carte care chiar mi-a inspirat una dintre ideile romanului, am încercat să regăsesc vechile denumiri ale drumurilor valahe și moldovenești și am refăcut un fel de hartă a lor).
După ce atmosfera epocii și detaliile vieții cotidiene mi-au fost limpezi, am trecut la firul vieții Chiajnei, i-am așezat viața pe o axă a timpului, pe care am tot completat-o cu viețile tuturor celorlalte personaje. Acesta este momentul din documentare în care îmi răspund la întrebări de genul: cine era Papă atunci când Chiajna se căsătorea sau cine era voievodul Transilvaniei atunci când murea sultanul Soliman?
Scrisul începe din momentul în care toată acea lume este foarte limpede în mintea mea. Pe parcursul documentării se poate întâmpla să văd o scenă, un scurt dialog, o frântură din acțiune și atunci le notez repede pe hârtie și le folosesc cine știe pe unde, în carte. Mă simt ca într-o încăpere plină de copii foarte mici, de grădiniță, care se întrec să-mi capteze atenția, cunoaștem cu toții momentul, țopăie și scutură brațele pe sus, ia uite-mă! ia uite-mă!
3. Cum vă doriți să fie citit romanul „Chiajna din Casa Mușatinilor”?
Mi-aș dori să fie citit cu sufletul la gură. Mi-aș dori ca cel care citește să nu mai primească niciun semnal de la lumea exterioară, iar simțurile lui să capteze numai lumea din carte: mirosurile, gusturile, texturile, sunetele din secolul al XVI-lea sunt acolo și îl așteaptă.
