/

Simona Sigartău

Start
966 vizualizări
Citiți în 21 de minute
Opt

Am pus pe cântar cartofii prăjiți
40 de grame

Frumusețea 
Atractivitatea
Senzualitatea 
Sexualitatea 
Posesivitatea
Toate astea au devenit psihoza mea numărul opt 
Și nu pot să uit ziua în care mi-ai spus că prietena ta s-a îngrășat
Deci nu mai arată bine
Deci s-a lăsat. 
De-lă-sat. De-lă-sa-re și atât. 

Cântăresc fiecare masă
Și mă gândesc la ultima stea a grupului nostru
Și la modul în care ți s-a tăiat respirația când citea
Și la palmele tale care o aplaudau. 
Gâtul ei subțire
Corpul ei perfect, capul plecat și machiajul puternic.

Îmi acopăr trupul și mă întreb când o să mă vezi
Când o să mă vezi fără brațe-mângâiere.

 

Auzul


Gâlgâitul din timpan e tot ce rămâne după ce ești aruncat în acvariu
Încet ți se dezvoltă un mecanism de apărare
Da, așa o să fac, încerc, promit că
Numeri gurile de aer și zgomotul apei care se izbește de trompa lui eustachio
Cineva te scoate de păr fix cât să apuci să schimbi apa din urechi
Aerul din plămâni.

Ești o ființă aparte, o regină a melcilor
Aduni în cochilie trucuri pentru a-ți păstra
Casa casă
Masa masă.
Bărbatul acasă și mâncarea pe masă și liniște în casă
Și și și 
Să nu te zdrobească vreun călcâi

Retragerea e cel mai bun număr, niciodată încheiat cu 10 pe linie.
Cel mai greu destin e cel de melc. 
Mă îndes în casă și tot rămâne o ușă deschisă
Mă chinui să înaintez pe trotuar și câte șanse am 
să dau de cineva care se oprește doar ca să mă mute în iarbă?

Cochilia mea e aruncată în acvariu și apa bolborosește
Nu se aude marea dacă mă duci la ureche și te uiți galeș spre cer
E doar un experiment social
Se ia un animal trist și se îneacă într-un ecosistem de frici
Pe un ecran va apărea tot ce aude și se va măsura capacitatea animalului de a asculta ce i se spune, de a anula frica de moarte. Se repetă procesul 
sufocare/sfat/salvare
sufocare/sfat/salvare
Ce auzi când ești pe moarte și-ți intră apă în urechi?
Prioritizează. Fă ceva azi pentru tine. Nu te mai teme.
Ar trebui să
Nu pot să înțeleg de ce ești
Te rog 
Niciodată 
M-am săturat de
Tale
Ți-am mai spus să
Nu
Să mai aud
Ai încredere
Ai
Ai
Ești prea


 
n+1 nunți ratate

În drum spre sobă mă gândesc la focul 
Din iernile noastre geroase:
O lumânare de cununie care ardea în sobă

Și tu ești încă unul pe o listă cu circuit intern
O listă numită POTENȚIAL
Un scenariu pe care îl derulez în nopțile din preajma zilei tale de naștere.
O să privesc fotografii cu tine, prietenii tăi, evenimentele tale
O să arunc cel mai tandru LMA și o să ne imaginăm că mai e o șansă de scânteie
cândva
O să ascult mesajele vocale în care eu sunt cea mai
O să lupt cu gândul că te-am lăsat în urmă și că acest noiembrie e despre renunțare.

Se face frig în mine și sigur mângâi altă carne și nu sunt eu și asta mă mușcă zilnic de glezne
A trecut peste mine moarte în neam și bocet și crăciun fără colindă
Dau click pe numele tău și ți-aș scrie că a fost o pauză reală
O pauză
Trimite-mi un nou vocal
Aș vrea să suni și să îți spun că am făcut terapie că mi-am luat medicamentele 
că am curaj să urc în trenul ăla
Că e 80 biletul și că pot lipsi de acasă un weekend
Că acum sunt pregătită.
Dar, vezi tu, undeva în mine există un apendice care supurează și nu am curaj să îți spun nimic. 
Poate că rămâi pe lista unui potențial iubit, un potențial loz câștigător.

În iarna mea geroasă singura luptă pe care am mai câștigat-o a fost 
o zi în care am avut o geacă lungă 
și nu s-a văzut urina care mi-a ajuns în cizme
Și dacă asta a fost singura mea victorie, cum aș putea să aprind o lumânare de cununie lângă tine?

Iarna e anotimpul în care incontinența mea a devenit a doua natură,
Singura sursă de rușine și căldură atunci când urinez în mijlocul mulțimii.
Medicamentele neurologice vor reface o legătură între vezică și creier
Apoi terapia va face o legătură în mine. 

Cândva o să fii singur și poate că o să fiu iar frumoasă
Și poate că o să urc în trenul ăla. 
Și poate că o să am curaj să spun că a fost pe bune
Doar o pauză 
și că mi-e dor de tine
și că nu sunt om de când ți-am închis ușa
și tu ai auzit doar bubuitul definitiv și ireparabil. 
 


Campanie

Răpirea din serai ține tencuiala pe verticală
O căciulă gri stă cu urechile invers
Copilul suge intermitent un piept spălat în covată
Un piept care curge de la 13 ani.
De 3 zile i-au luat bărbatul
Și 6 din cei 7 copii sunt ai statului.
Ea nu știe să spună cuvântul posibilitate
Ea pune cârpe în loc de pampers și freacă zilnic 2 rânduri de haine
Ea a învățat 4 clase
Ea are datorie de 30 de milioane și o alocație de copil care se va muta în brațele statului.
Ce vis ai pentru copilul tău?
Să îl pot ține lângă mine. 

La 7 nașteri a bifat două controale ginecologice
Ea are nevoie de un căruț în loc de covată cu pernuță
Ea are nevoie de o mașină din aia care se învârte
Ea cere ajutor.
Ea e lăudată pentru că a dat lumii prunci. 
Ea e lăudată pentru că a păstrat curățenie în casa fără podele.
„Să ai încredere în tine, că ai potențial să crești copilul, ai potențial să îl educi.  
Trebuie sa ai încredere în tine, să nu bagi în seamă ce spune lumea, că lumea aruncă cu piatra.
Încurajarea noastră e să ai încredere în tine!”

23.163 reacții
2.341 comentarii
3.095 distribuiri
 
în-
totdeauna
un mecanism simplu
funcționează mai bine
într-un conflict de durată (#kazim)

Traversează cu grijă DN 12
Acum dă-i drumul, plângi în câmp deschis
Mureșul e la picioarele tale
O baltă în care nu te poți sinucide
O baltă care anulează orice idee pe care o aveai despre izvor
Nicio efervescență
Nicio nevoie de a ieși la suprafață
Tipicul Expectation vs. Reality
Ai locuit câțiva ani acolo și nu ai fost curioasă
Să treci drumul și să vezi cum izvorăște.
A trebuit să apară un bărbat ca să simți că te sufoci în casă
Că trebuie să fie undeva râul Piedra.

Fugi din casă ca un copil sălbăticit și plângi în câmp deschis.
Forța de frecare scade odată cu reducerea suprafețelor de contact
Poate că dacă taci și pleci capul, conflictul dintre voi doi se face mai ușor.
La râul Mureș am șezut și mi s-a derulat ultima piesa de la Artmania
Și palma ta pe spatele meu: plecăm imediat, doar piesa asta.
Toată căldura lui iulie într-o cameră fără aerisire
Coșmarul din care te-am scos cel mai greu
M-a dat cu capul de noptieră.
Sunt ca o apă care se pornește greu spre nord
În care nu pot distinge durerea,
Care e leziune și care e orgasm.
Balta asta nu mă liniștește, balta asta din care pleacă sevă de low low low esteem
Un braț rupt.
Sunt nedormită de patru nopți și caut zilnic probabilitatea
Ca o pastilă să întâlnească un mediu acid sau bazic și totul să se ducă naibii
Cu teama ta frica ta buzunarul tău
Și balta asta există aici liniștită, ca toate începuturile
Undeva se va izbi de o piatră și se va agita puțin.
La râul Mureș am șezut și m-am rugat să uit și să tac
Am trecut înapoi spre casă și mi-am antrenat resortul interior
Am ajuns la un acord.

O să taci și o să băltești, apoi o să te strecori frumos
O să iți faci drum, sistemul tău reproducător tace în curând,
Așteaptă Perseidele și fă o sumă frumușică de dorințe.
Să băltești o vreme, să măsori greutatea fiecărui obiect pe care îl aruncă în tine
Și lasă durerea acelei nopți de iulie să fie o singurătate mică
Un AVC tranzitoriu.



Șotron

boala
cotrobăie
prin
cerdac
ochii
se
lovesc
de
noduri (#kazim)

Dacă vrei să înveți să sari șotronul
Trebuie să pui la fiecare colț o amuletă
Acum încearcă să îți controlezi fiecare săritură
Fiecare orgasm
Cât să nu atingi cu vârful pantofului locul minat.

Ai 10 pătrate
Sari primele trei și ai trecut
De bolile copilăriei
Și de prima bătaie
La 4 și 5 trebuie să îți desfaci picioarele și să calci apăsat. Abia acum te dezechilibrezi
Și ți se ridică ușor rochița și ești mai frumoasă.
La 6 nu e decât blazare și treci rapid spre 7
Și parcă dor ambele tălpi de data asta.
Stai pe 7. Stai mult pe 7. E numărul lui Dumnezeu. Stai într-un picior.
Acolo sunt mătușile tale bolnave
Bunica ta bolnavă
Mama ta tristă
Elevele tale gravide
Doamna care plângea în fața spitalului și i-ai dat banii tăi de xanax
Prietenele care își duc copiii mari în cărucioare
Mame și teancuri de formulare 230
O doamnă slabă care cântă Romica Puceanu lângă un casetofon și o pălărie goală

Sari pe 8-9. Odihnește-te.
Copilul îți cuprinde glezna și îți cere mâncare.
Iubitul tău îți sărută mâna stângă și încet te lasă durerea din laț.

Acum sari pe 7
8
7
7
7
8
 


5 sau 6 semnături

***Vagonul numărul 1 e ultimul
Imediat după 34, 33.
De aici se simte viteza de aici se vede fiecare butuc de sub șine 
Lăsat în urmă
Repede
Irecuperabil ca o iubire pe care o mai vezi câteva secunde înainte de a ridica brațul
Și când ridici brațul nu mai poți estima nici măcar lungimile până la atingere,
Căldura ei.

Vagonul 1 a fost primul apoi ultimul și eu am tremurat peste noapte într-un coșmar-chiuretaj 
Nu mă ținea nimeni de mână
În mine se zbăteau două andrele care nu mai împleteau fir galben și negru pentru un nou fular.
La picioarele mele picioarele tale
Și o fată frumoasă care îți spune că acum s-a făcut loc pentru tine. Că a decis.
Inima ta albastră care mă ceartă că am apărut
Că am apărut
Că am apărut.

Îi spui să aibă grijă de ochii ei, ochii erau pe primul loc și asta nu e prietenie, iubitule.
Ești un om care nu știe să închidă ușile și bruta din mine își sucește picioarele pe drum drept. 

Sunt geloasă. Geloasă fără să greșești. 
Geloasă pentru că mă tem de ușile crăpate
Și de un trai în care nu îmi ridici capul din pământ
Și de un trai în care nu te mai lipești de obrazul meu. 


Fă o ierarhie a ochilor frumoși, iubitule. Eu am ochii de un verde mediocru
Vânt turbat sau kaki
Eu am o agendă portocalie în care am notat 
tot
ce e un avort medicamentos/ce e un avort prin aspirare/care e dureros/care e cu anestezie locală/totală/cât costă/ce clinică ar putea să mă primească rapid/numărul de telefon adresa mail/cum aș putea ascunde asta/cât de repede pot pleca din clinică/pot ajunge pe picioarele mele până la gară/până acasă
și nu am notat dacă vreau eu. Eu.
Am notat ce e de făcut
Am trântit agenda și am zis că trebuie
Că o să te schimbe/că o să te alunge
Am trântit agenda și am spus că sacrific structura de rezistență 
pentru tine.
Sper să nu, mă rog să nu.
 
De acolo sângerez acum, din tocul ușii în care am spus răspicat că rămân.

M-a durut până dincolo de pântec grija ta pentru ochii ei
M-a durut până dincolo de pântec gândul
Că în timp ce eu călătoresc, tu îi aduci aminte de voi. 

Mă ridic fără rost umblu prin casă și descopăr că am început să pășesc
Exact
Ca tine

Același pas apăsat târâit zgomotos
Aceeași căutare a unor cutii/condimente/tablouri potrivite
A unor cărți ordonate
A unei iubiri definitive
Înrămate în Berceni. 

Ești iubirea vieții mele și pot să o recunosc.
Pune asta ca un citat patetic pe frigider și agață în cui
Toată frica asta 
În spatele tricoului cu 5 semnături.

Simona Sigartău (n. 1993, Gheorgheni, jud. Harghita) este profesoară de limba și literatura română în Sibiu. A obținut titlul de doctor în Filologie în 2021, cu o lucrare despre relațiile de putere și comunitățile periferice în proza douămiistă. Cursantă Mornin’ Poets din septembrie 2022, publică poezie în Revista de Povestiri. Publică texte de opinie în Matca Literară din aprilie 2023.

Comentarii

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Mornin' Poets”