Trei răspunsuri despre volumul „Cornute cosmonaute și alte 116 nonsensuri” de la autoarea lui, Carmen Tiderle

„În poezia pentru copii, sky is the limit, ba chiar mai mult decât atât, căci văcuțele mele ajung în spațiu.”

585 vizualizări
Citiți în 2 de minute

1. Cum s-a conturat ideea volumului „Cornute cosmonaute și alte 116 nonsensuri”?

Fiind o colecție de poezii, așa cum tot fac eu de 10 cărți încoace, îndrăznesc să spun că n-are una, ci 117 idei (bine, fie, ideiuțe!), care au venit cum vin ele de obicei – dintr-o observație, dintr-un gând, dintr-o rimă, dintr-un joc de cuvinte, dintr-o stare. Așa am ajuns să dezintigrez tigrii, să înfloresc cocoșii, să pun oile să joace în filme horror și casele, o partidă de fotbal, să croșetez ființe pe altă planetă (și să le și deșir), să vânez vinete, să fac oameni de lumină, să-i inventez pe intratereștri… În poezia pentru copii, sky is the limit, ba chiar mai mult decât atât, căci văcuțele mele ajung în spațiu: „Și-uite așa se-adună sute/ De cornute-astronaute care, practic,/ Nu dau nici lapte galactic,/ Și nici nu se duc să are/ Praf de stele, ori să care/ Carul Mic sau Carul Mare,/ Ci-o iau spre Calea Lactee,/ Pur și simplu, ca idee.”

2. Cum a decurs scrierea lui?

Spunea Márquez într-un loc că meseria de scriitor e poate singura care devine tot mai dificilă pe măsură ce-o practici. Se pare că nici scriitorii pentru copii nu scapă. 

3. Cum vă doriți să fie citit volumul „Cornute cosmonaute și alte 116 nonsensuri”?

Cu plăcerea de-a descoperi o enormitate la fiecare pagină, fără prejudecăți și… în familie, ca să fie fun-ul generalizat. 🙂

Comentarii

Your email address will not be published.

Cele mai recente din „Cum?”