Poeme

Bat clopote

după o seară de beție intru la spovedanie
mă gândesc la păcate și sunt tăcută

porumbeii fac înconjurul bisericii
iar oamenii, plecăciuni robotice

sunt posedată de viață și încep să urlu
mama m-a condamnat la moarte când m-a născut, părinte

nu puteam să rămân o idee, o poveste spusă într-o tabără,
o carte prăfuită în biblioteca bunicilor care n-ar mai fi ajuns bunici

de când mama a născut ideea
lumea asta e tot mai odioasă

iar eu tot mai umilă (șoptesc)
vreau să intru înapoi în lumină
 

Antract

în primul act
vreau să vă evapore în milioane de particule
teama că nu vă veți iubi niciodată
așa cum zic alții că trebuie
într-o mașinărie blindată
să vă rupeți oasele de dor
antract
nu reușesc să sparg oglinzile
pe care le murdăresc, te ador
reflexiile noastre fug în sensuri opuse
deși mâinile sunt atât de expuse
încât se ating și se iubesc în fața tuturor
(ei au rămas în sală fără să se scuze)
nu le pasă că sunt văzute de nefumători,
acum mâinile noastre nu strâng bani de chirie
actul doi
vreau să vă reconstruiți unul pe celălalt
fără manuale de instrucțiuni, luați fiecare moleculă și mângâiați-vă materia
actrița mea frumoasă plânge
simte furnicături în degete
costumul care pușcă pe ea se umple de lacrimi și sânge.

 
distanțe enorme

dansăm hore bihorene
ne învârtim între doi piloni
încercând să răzbatem
mărim ritmul și urletele
ca să alunecăm în alungare
ne învârtim
rupem pământul umed
fără să ne dăm seama că pașii greșiți
sunt tot pași
iar direcția în care jucăm nu se schimbă
vă implor să facem o pauză
se ară pământul
nopți de iubire în parcuri străine
iubim ramurile copacilor
pe bănci proaspăt vopsite
fără să scoatem un sunet
iubim irațional
până când pe mine încet
dorul de vals mă lasă
și simt în cafele
aroma izbitoare a pielii mamei
de acasă.

 
Terminalul 3

mâine când vei căuta bilete de avion 
mă voi preface că îți torn otravă în cafea
albit de sticla goală te vei întinde în pat
ușor ca să nu deranjezi plușurile
care au flotant în patul meu 
eu îți voi gâdila coastele 
apoi îți voi șopti un cântec de leagăn în limba ta și mă voi bucura de reușită
călătorim doi cu un singur bilet 
casa, țara și mama ta îmi par imense lăcașuri de iubire-cult 
care pot intra aici când vor ele
mă așez în casa din țara ta cu mama ta
la o masă pe care am sculptat-o dintr-o coastă falsă
coastele plutitoare ne sunt scaune, vorbim în latină
pentru că ne înțelegem mai ușor așa
bem până urcăm pe a patra coastă
și îmi arată filmele cu dragon ball care au reședință eternă în tine,
îmbrățișările ei pe care le-ai păstrat, 2.372 de îmbrățișări
pe care tu mi le-ai transferat prin bluetooth.