Luna albă
e locul de unde ai pornit și locul unde ai ajuns. bună, mă numesc artiom, vreau să vă spun ceva, bună, mă numesc artiom, vreau să-ți spun ceva, nu vreau să fiu dur cu voi, nu vreau să fiu dur cu tine, nu vreau să fiu dur cu mine, am niște alunițe, sunt cam multe, dar nu mă deranjează, am părul murdar, câteva pete pe haină, voi face curat în camera mea doar atunci când se vor aduna mai multe grămăjoare de gunoi, nu vă faceți griji pentru mine, să știi că îmi place varianta asta de golden brown mai tare, pe asta îmi place s-o ascult înainte de culcare, dar asta nu înseamnă că sunt un bărbat deosebit, te rog să nu te îndrăgostești de mine, te rog, nu te îndrăgosti de mine, fii ca o pisică albă lângă o mașină albă, sună amuzant, știu că sună amuzant, dar crede-mă, nu e deloc amuzant, e trist, sunt născut în chișinău, vrei un ceai, te rog, dă-mi voie să mă port frumos cu tine, te rog, dă-mi voie, chiar nu vreau să ridic vocea, dă-mi voie să fiu drăguț cu tine, dă-mi voie să fiu amabil cu tine, vreau să-mi placă de mine, nu vreau să impresionez pe nimeni, crede-mă, nu vreau să mă citești după miezul nopții, nu vreau să zici uaaaaaaaaaaaaaaaaaau, ce poet mișto, ce actor mișto, ce om superb, nu vreau să fiu violent cu mine, nu vreau să fiu violent cu tine, nu vreau să fiu violent cu ceilalți, oamenii au nevoie de tine când au nevoie de tine, în rest tot apeși pe delete de parcă ai șterge fiecare organ din interiorul tău, nimic din ce simți nu se identifică cu tine, ești oaspetele ăla care a venit la petrecere și plânge undeva într-un colț, ești oaspetele ăla care nu se simte ok, ești oaspetele ăla care e îmbrăcat straniu, care vorbește straniu, care e îmbrăcat straniu, ești oaspetele ăla straniu care nu reușește, niciodată nu reușește, ești oaspetele ăla care pleacă, iar toți se bucură, pentru că frumusețea îți scapă, iar când îți scapă frumusețea, nu poți scrie despre dragoste, ți se întâmplă des, mie mi se întâmplă destul de des, când stau așa și mă gândesc și încerc să aranjez niște evenimente importante din viața mea, așa, ca să-mi fie clar de unde am pornit, unde am ajuns și ce trebuie să fac mai departe, brusc îmi dau seama că am încremenit, am încremenit și nu mai am nicio putere să iubesc pe cineva și, culmea, nici nu mă interesează, nu mai am forță nici măcar pentru a stinge lumina din baie, nu mai am forță pentru a mișca un obiect, a spăla o cană, a pune mâncarea stricată în frigider, nu mai am forță pentru dragoste, e o dezordine pe masă, dar nu-mi pasă, ziua a trecut și ca în aproape toate zilele, n-am făcut nimic, doar sunetul mării izbindu-se-n geamuri, ce cuvânt, izbindu-se, îmi place, rar poți găsi un cuvânt care să-ți placă într-adevăr, ziua a trecut și ca în aproape toate zilele n-am văzut nimic interesant, doar valurile mării izbindu-se-n geamuri, e un semn că trebuie să mă trezesc, e un semn, nu-mi dau seama, e un semn sau poate ceva se întâmplă cu mine și nu mai pot vedea toate lucrurile frumoase care mă înconjoară, cândva când eram copil, mă gândeam mai des la asta, acum mă gândesc mai rar la asta, dar e destul să deschid un album cu poze vechi, o carte preferată, o carte care mi-a plăcut în copilărie și amintirile, acea tristețe produsă de acele amintiri, tristețea produsă de sunetul unei viori invizibile revine și mă mișcă, așa ca un strat de gheață desprinsă dintr-o bucată mai mare, ca o pisică albă, ai dormit vreodată lângă o mașină albă, nu, nici eu, dormi lângă o mașină albă și te uiți la cer, la o lună plină, care e albă și ea, luna albă ca o pisică albă, așa, ca o pisică albă, ar trebui să fie dragostea, dar nu e, o pisică ce s-ar uita la tine și te-ar înțelege, ce s-ar uita la tine și ar înțelege, ar înțelege ce-ai vrea să-i spui și ce îți dorești cu adevărat, e locul de unde am pornit și locul unde am ajuns.
Tristețea, disperarea, efortul
Artiom și-a zis, să mă refugiez într-un castel și să închid ușa, acolo în acel întuneric să învăț încă o dată ce înseamnă efortul, disperarea și tristețea, tristețea de-acum e una plictisitoare, foarte plictisitoare și nu contribuie la nimic, s-a schimbat însăși esența lucrurilor, tristețea nu mai este așa cum era pe timpuri, vreau o tristețe adevărată, tristețea de-acum e falsă, n-o cred, nu mă cred, nu cred că sunt trist cu adevărat, nu e tristețea mea, e mai curând bucuria voastră, bucuria oamenilor care vor să ne convingă că ceea ce simțim se numește tristețe, dar nu vreau să fiu trist pentru că de cinci minute sau de jumătate de oră nu mi-a scris nimeni, nu vreau o astfel de tristețe, nu vreau să fiu trist pentru că mi-am pierdut telefonul, nu am internet și nu pot chema un taxi ca să mă duc acasă, nu vreau să fiu trist pentru că n-am reușit să-mi iau un bilet de avion ca să plec în altă țară, nu vreau, chiar nu vreau să fiu trist pentru că azi mă doare capul și nicio haină din alea pe care le-am văzut la mall nu mi se potrivește, nu vreau să fiu trist pentru că n-am văzut un nou serial pe Netflix, nu vreau să fiu trist pentru că azi am chef să vorbesc cu mine, iar mâine trebuie să expediezi sute de mailuri, nu vreau să fiu trist pentru că nu am un câine, nu vreau să fiu trist pentru că seara nu bate nimeni la ușă, nu vreau să fiu trist că n-am copii, nu vreau să fiu trist că nu l-am văzut pe tata, nu vreau, tristețea mea e bucuria voastră, iar eu nu vreau ca voi să vă bucurați, nu vreau să vă bucurați de disperarea mea care crește ca aluatul pus la dospit, disperarea că nu am o casă, disperarea că nu am o mașină, disperarea că nu am copii, disperarea că mama tot mai des își măsoară tensiunea, uită, se împiedică, nu aude și uneori nu vede, ca să trec de aceste lucruri trebuie să depun efort, dar ce fel de efort e ăsta pe care-l faci 24/7, ăsta nu e efort, e tragedie curată, bunelul care mereu depunea efort să mănânce, să lupte, să nu moară, bunica care trebuia să spele, să gătească, să pregătească, mama care trebuia să crească, să care, să hrănească, să repare, eu să stau singur, să citesc, să scriu, să visez, să repet, să-nțeleg, să vorbesc, să mă strădui să vorbesc, să strig, să șoptesc, să ironizez, să glumesc, să tac, să urlu, să scriu și să mă fac auzit, singur, fără ajutorul nimănui, fără ajutorul lui tata, fără ajutorul fraților, fără ajutorul rudelor, fără ajutorul prietenilor și cunoscuților, singur, fără ajutorul nimănui, singur, fără ajutorul nimănui, singur, fără ajutorul nimănui, nu, așa nu merge, tristețea mea e bucuria voastră, disperarea mea e fericirea voastră, efortul meu e indiferența voastră.
