1. Cum s-a conturat ideea romanului Comoara lui Harap-Alb?
Punctul de plecare al romanului a fost reacția neașteptat de puternică a profesorilor de limba română la romanul meu precedent, Copacul dorințelor: Amintiri din copilărie. Mulți mi-au spus că, pentru prima oară, copiii au rezonat cu Ion Creangă. Prin intermediul poveștii mele, profesorii au reușit să aducă opera lui Creangă într-un context care era familiar și relevant pentru cei mici. Asta m-a făcut să-mi dau seama cât de important este să aduci literatura clasică mai aproape de generația actuală, nu prin simplificare, ci printr-o reinterpretare sinceră, cu miză emoțională reală și ușor de înțeles pentru tinerele generații.
Pe lângă această intenție, mi-am dorit și să scriu un roman-experiență. Un fel de treasure hunt narativ, cu adrenalină, mister, pericol și răsturnări de situație. O aventură care să-i țină pe copii în priză, dar în care fiecare pas să aibă și o încărcătură emoțională. Comoara lui Harap-Alb este o poveste despre curaj, pierdere și speranță, care pornește dintr-un basm vechi, dar vorbește direct generației de azi.
2. Cum a decurs scrierea lui?
Pentru mine, scrierea nu începe niciodată cu „am o idee, să vedem ce iese”. Nu funcționez așa. La bază sunt scenarist și în scenaristică nu te apuci să scrii până nu ai clarificat structura poveștii. Așa că, și în cazul Comoara lui Harap-Alb, primul pas a fost construcția narativă. Am lucrat mult la structură, poate chiar mai mult decât la scrierea propriu-zisă. M-am bazat, ca în tot ceea ce scriu, pe Călătoria Eroului, teoria lui Joseph Campbell, pentru că oferă un parcurs logic, dar și emoțional, care te ajută să înțelegi în profunzime transformarea personajelor.
Îmi place să știu de la început care e lipsa protagonistului, ce îl motivează, ce obstacole va întâlni și cum îl va schimba tot ce trăiește. Odată ce am pus toate astea cap la cap, romanul a început să curgă de la sine. Sigur, au fost momente de ajustare, personaje care au crescut mai mult decât am anticipat, dar în linii mari, totul s-a așezat așa cum mi-am dorit, tocmai pentru că fundația a fost solidă. Pentru mine, tehnica și teoria narativă sunt elementele cele mai importante în construcția unei povești.
3. Cum vă doriți să fie citit romanul Comoara lui Harap-Alb?
În primul rând, îmi doresc să fie citit. Oricum. Pe nerăsuflate sau pe sărite, la școală sau pe sub pătură, cu voce tare sau în gând. Pentru că, în România anului 2025, adevărata provocare nu e cum e citită o carte, ci dacă mai e citită. Și când un copil sau un adolescent alege să își dedice niște ore din viață pentru a-mi citi cartea, pentru mine e deja o victorie.
Apoi, mi-ar plăcea ca romanul să fie citit și ca o invitație la redescoperirea poveștilor românești. Nu ca texte prăfuite, de analizat pentru Evaluarea Națională sau pentru Bac, ci ca povești vii, cu mize reale, cu relevanță chiar și în zilele noastre. Comoara lui Harap-Alb va fi și ecranizat în 2026, într-o coproducție internațională, și sper ca asta să îi aducă și mai multă vizibilitate și să transforme povestea într-o experiență completă.
